În zilele noastre, pe băncile instanţelor de judecată şi prin celulele închisorilor se regăsesc mai de seamă mici "găinari" care au mai furat şi ei de ici de colo căte o gâscă, pe când mai marii iniţiatori ai deturnărilor de fonduri şi cei care au reuşit să adune datorii de miliarde preferă să stea în libertate. Mulţi dintre onorabilii cetăţeni, la adăpostul unor legi penale mult prea permisive, sau al "toleranţei" unor oameni ai legii, îşi permit să jongleze cu banii altora. Micile afaceri subterane cu alcool au luat în ultimul timp o amploare deosebită. Mai diluând alcoolul, mai uitând să treacă în evidenţele contabile cantitatea de spirtoase vândute, mai luând credite de la bănci, conştienţi de faptul că nu există posibilităţi de rambursare, toate au dus la îmbogăţirea rapidă a acestor producători, dar şi la prăbuşirea lor financiară. AFACERILE CU ALCOOL, O SURSĂ RAPIDĂ DE ÎMBOGĂŢIRE O astfel de afacere "înfloritoare" a iniţiat şi Gheorghe Chivari, administrator al unei societăţi cu răspundere limitată, din Satu Mare, care, începând cu anul 1999, s-a lansat în fabricarea de alcool la secţiile din Alba Iulia şi Calafat. Până nu de mult, prin fel şi fel de manevre, prin sustragerea de la plata impozitelor, taxelor şi a altor contribuţii datorate bugetului de stat sau altor bugete, prin omisiunea evidenţierii în acte contabile a operaţiunilor comerciale efectuate, a reuşit "întreprinzătorul" să acumuleze datorii de peste 100 de miliarde de lei. Când întreaga afacere a luat un alt curs decât cel preconizat, ingeniosul afacerist a găsit o altă modalitate pentru a ieşi "basma curată": a vândut firma unui cetăţean irakian, care nu există în fapt. În contractul de vânzare-cumpărare s-a stipulat că firma se vinde cu tot cu pasiv şi activul său. Prin această operaţiune Gheorghe Chivari a sperat că va scăpa de plata datoriilor acumulate pe care tocmai le "predase" cetăţeanului irakian. SUSTRAGEREA DE LA URMĂRIRE NU SE MAI SANCŢIONEAZĂ? Ilegalitatea acestor operaţiuni a fost descoperită de către procurorii orădeni, care, în aprilie 2003, au dispus trimiterea în judecată a inculpatului Gheorghe Chivari şi arestarea lui. "Ne aducându-i-se" la cunoştinţă măsura arestării, urmăritul general s-a bucurat de libertate timp de patru luni, făcându-şi apariţia în faţa Tribunalului Satu Mare, taman în ziua judecăţii, 11 iulie. Pocăit şi smerit, plin de umilinţă, a reuşit să câştige indulgenţa şi clemenţa judecătorilor sătmăreni, conştiincioşi aplicănd noile norme ale Codului de Procedură Penală, care, la art 148 (1), lit. h, prevede că "măsura arestării inculpatului poate fi dispusă dacă inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa ...închisorii mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea sa în libertate prezină un pericol concret pentru ordinea publică", iar în final l-au pus în libertate, fără a mai analiza şi faptul că s-a sustras de la urmărirea penală. Potrivit Legii nr.87 din 18/10/1994, care a fost republicată în M.Of. nr. 545 din 29/07/2003, sancţiunea care se aplică în cazul sustragerii de la plata obligaţiunilor fiscale este doar închisoarea de la 2 la 8 ani. Chiar dacă judecarea cu lăsarea în libertate a inculpatului este justificată prin aplicarea art.149 din C.P., totuşi omisiunea instanţei sătmărene, de a nu sancţiona sustragerea lui de la arestare atât timp cât pe numele lui era emis un astfel de mandat, lasă multe semne de întrebare chiar şi procurorilor orădeni care au întocmit rechizitoriul. În aceste condiţii, inculpatul Gheorghe Chivari, care a acumulat datorii către bugetul de stat de 286 miliarde de lei, poate liniştit să mai treacă şi graniţa şi să se stabilească undeva pe meleaguri mai liniştite, iar judecătorii zeloşi vor aplica în continuare cele mai dure sancţiuni unor infractori, care au apucat să fure câte ceva .