Când eşti urmărit de legea penală, trecerea timpului înseamnă şi posibilitatea de a scăpa de pedeapsă, dacă ai "norocul" să fii judecat, timp îndelungat, pentru săvârşirea vreunei infracţiuni. Şi asta pentru că, în Codul Penal român în vigoare, există un articol care prevede că, dacă trece un anumit interval de timp, în funcţie de infracţiunea săvârşită, plus jumătate din maximul pedepsei aplicabile pentru faptă, ai scăpat. Aşa s-a întâmplat cu unul dintre cei mai de "răsunet" investitori israelieni, transhumaţi pe plaiurile mioritice? Investiţii?" în cheia sol" Începuturile firavei democraţii româneşti au fost "marcate" de intrarea în ţară a tot felul de investitori străini, care mai de care mai dornici să facă ceva pentru biata noastră ţară. Un astfel de "investitor" a fost Paul Grunwald, cetăţean israelian, cu domiciliul în Tel Aviv. Respectivul a sosit în România în primăvara anului 1996 şi s-a prezentat mai multor oameni de afaceri locali ca fiind reprezentant al unui grup de investitori străini, interesaţi de o infuzie de capital în partea de vest a ţării. L-a cunoscut pe Călin Mitra, administrator al SC Romalcool SA Diosig, căruia i-a propus înfiinţarea unei societăţi mixte, având ca obiect principal de activitate construirea unei fabrici care să producă alcool, la Oradea. Cei doi s-au deplasat la Banca "Columna", unde Grunwald s-a angajat să deschidă un cont curent, în care, spunea el, va vărsa fonduri externe necesare pornirii afacerii. Nu peste mult timp, Grunwald a solicitat de la bancă un document prin care se atesta că în contul respectiv fuseseră deja vărsaţi 1,2 milioane de dolari, iar ulterior suma ? crescuse? la cinci milioane de dolari. Ulciorul nu merge des nici la... vodcă Văzând că lucrurile sunt "serioase", Mitra i-a propus lui Grunwald o a doua "afacere": distribuţie pe piaţa internă a unui sortiment de votcă, "Dimitroff", produs de SC Romalcool. În acest sens, au fost livrate 41.626 de sticle de 0,7 litri de băutură, care n-au mai fost achitate nici până astăzi. Motivul era simplu: banii care, teoretic, se aflau în conturile Băncii Columna, în mod practic, nu erau acolo. Iar acele scrisori care confirmau lichidităţile lui Grunwald, semnate de directorul de atunci al Băncii - filiala Bihor, Tokacs Leonid, erau nişte falsuri? Astfel că ambii, atât Grunwald, cât şi Tokacs, au fost trimişi în judecată, sub învinuirea de înşelăciune, în cazul primului, şi fals intelectual, în cazul celui de-al doilea? Zilele trecute, partenerul de afaceri al lui Grunwald, Călin Mitra, a ajuns în arestul IJP Bihor, după ce judecătorii bihoreni au decis arestarea sa preventivă, sub învinuirea de evaziune fiscală.. 7 ani de procese? Procurorii de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor au decis, în 16 decembrie 1997, trimiterea lui Grunwald în judecată, alături de fostul director al filialei Băncii Columna. Procesul a fost strămutat la Ploieşti, la cererea învinuiţilor, iar în februarie 2000, după mai multe amânări, dosarul a fost retrimis la Oradea pentru completarea urmăririi penale. În octombrie 2001, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor a decis retrimiterea dosarului la Ploieşti, unde judecarea s-a tot amânat, până în noiembrie anul trecut, când s-a constatat că a intervenit prescripţia răspunderii penale. Astfel că Grunwald şi Tokacs nu mai răspund penal pentru faptele lor? Cine e de vină? Unii dau vina pe sistemul procesual penal românesc, care lasă prea multe "portiţe" de eludare a prevederilor legale. Ca o ironie a sorţii, nu orice ajunge să pună mâna pe clanţa acestora şi să le deschidă spre libertate...