Noile coduri intrate în vigoare la începutul lunii februarie, respectiv Codul Penal şi Codul de Procedură Penală au adus modificări substanţiale în ceea ce priveşte modul de executare a pedepselor şi au introdus măsuri noi. Una dintre cele mai importante modificări este renunţarea la aplicarea pedepsei, ceea ce înseamnă, concret, că cei care comit infracţiuni cu o gravitate redusă şi nu au mai fost condamnaţi anterior pot scăpa cu un simplu avertisment în loc de închisoare.

Potrivit noului Cod Penal, judecătorii pot renunţa la aplicarea pedepsei în cazul unei persoane judecate pentru comiterea unei infracţiuni dacă sunt întrunite mai multe condiţii. Astfel, infracţiunea săvârşită trebuie să prezinte o gravitate redusă, pedeapsa prevăzută de lege fiind de până la cinci ani, infractorul să nu fi suferit anterior o condamnare, acelaşi infractor să nu mai fi beneficiat de renunţarea la aplicarea pedepsei în ultimii doi ani, să nu se fi sustras de la urmărire penale ori judecată sau să nu fi încercat zădărnicirea aflării adevărului. Dacă aceste condiţii sunt îndeplinite, instanţa aplică infractorului un avertisment, persoana nefiind supusă niciunei decăderi, interdicţii sau incapacităţi. Renunţarea la aplicarea pedepsei se anulează în cazul în care, în termen de doi ani de la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus anularea, se descoperă că persoana faţă de care s-a luat această măsură săvârşise anterior rămânerii definitive a hotărârii o altă infracţiune. Pe lângă faptul că pot renunţa la aplicarea pedepsei, judecătorii pot dispune şi amânarea aplicării pedepsei, tot în anumite condiţii. Astfel, pedeapsa stabilită trebuie să fie amenda sau închisoarea de cel mult doi ani,  iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită să fie de până la şapte ani, infractorul să nu mai fi fost condamnat, infractorul şi-a manifestat acordul de a presta muncă în folosul comunităţii, instanţa să aprecieze că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, infractorul să nu se fi sustras urmării penale sau judecăţii şi să nu fi încercat zădărnicirea adevărului. În acest caz,  dacă se amână aplicarea pedepsei, termenul de supraveghere este de doi ani, iar persoana trebuie să respecte măsurile de supraveghere şi să execute obligaţiile ce îi revin. Amânarea executării pedepsei poate fi revocată sau anulată.

Pluralitatea de infracţiuni, pedepsită mai aspru

Cei care comit mai multe infracţiuni vor fi sancţionaţi mai aspru potrivit noului Cod Penal. Spre exemplu, dacă se comit mai multe infracţiuni în concurs, în cazul în care se stabilesc numai pedepse cu închisoare, se va aplica pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor obligatoriu şi fix de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite. Până acum sporul şi cuantumul acestuia era la latitudinea instanţei, în timp ce acum a devenit obligatoriu. În ceea ce priveşte infracţiunea continuată, aceasta se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită, al cărei maxim poate fi majorat cu cel mult trei ani, respectiv cu cel mult cu 1/3 în cazul amenzii. Potrivit noilor dispoziţii, infracţiunea continuată nu mai poate fi calificată ca atare decât dacă este îndreptată împotriva aceleiaşi persoane vătămate. În ceea ce priveşte liberarea condiţionată, spre deosebire de vechile dispoziţii, Noul Cod prevede că, în cazul în care restul de pedeapsă rămas neexecutat este de doi ani sau mai mare, condamnatul trebuie să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de lege  şi obligaţiile stabilite de instanţă pe durata termenului de supraveghere. În cazul detenţiunii pe viaţă, condamnatul este supus unui termen de supraveghere fix de zece ani. În acest ultim caz, o persoană condamnată pe viaţă poate fi eliberată condiţionat după ce ispăşeşte cel puţin 20 de ani. Modificarea este importantă având în vedere că, până acum, cei liberaţi condiţionat nu erau supuşi niciunei măsuri de supraveghere. De asemenea, nu se mai poate dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei, ca în vechiul cod, decât suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii cuprinsă între 60 şi 120 de zile, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă. Aceste dispoziţii sunt obligatorii în cazul fiecărui condamnat faţă de care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. În plus, potrivit noilor reglementări, nu mai operează reabilitarea de drept la sfârşitul termenului de supraveghere, ci doar dacă, în decurs de trei ani, condamnatul nu a săvârşit o altă infracţiune.