O problemă controversată revine pe tapet acum, când mai este doar o lună jumătate până la intrarea în vigoare a prevederilor Legii 281/2003, privind modificarea Codului de Procedură Penală, referitoare la interceptarea convorbirilor audio şi video. Sau, mai pe româneşte spus, ascultarea telefoanelor, o ?activitate? care aduce, anumitor persoane, aminte de vremurile comuniste, când defuncta ?secu? trezea spaima românilor care vorbeau, uneori, codificat, pentru a nu fi acuzaţi că fac politică anticeauşistă? De la 1 ianuarie 2004, interceptări telefonice, doar cu acordul instanţei! Potrivit Legii 281, emisă de Parlament la sfârşitul lunii iunie a.c., procedura penală română a suferit modificări de substanţă, prin care s-a dorit alinierea la standardele Uniunii Europene. Una dintre aceste modificări se referă la unul dintre cele mai controversate mijloace de probă din procesul penal: înregistrările audio şi video. Şi spunem controversate pentru că majoritatea specialiştilor din domeniu, chiar dacă le recunosc utilitatea şi oportunitatea în vederea aflării adevărului, iau în calcul şi faptul că ascultarea unei convorbiri telefonice sau filmarea unei întâlniri între două sau mai multe persoane poate fi intepretată ca o încălcare a dreptului la propria imagine şi la intimitatea persoanei? Astfel, va fi nevoie, în toate cazurile, de aprobarea preşedintelui instanţei care ar avea competenţa de soluţionare pe fond a cauzei, autorizare care va fi dată în camera de Consiliu. Procurorul va putea proceda el însuşi la efectuarea interceptărilor sau înregistrărilor sau va putea dispune ca acestea să fie făcute de către organele de cercetare penală, respectiv Poliţia. Doar în cazurile de urgenţă, în care întârzierea obţinerii autorizaţiei ar aduce grave prejudicii urmăririi penale, procurorul va putea dispune - dar numai cu titlu provizoriu - prin ordonanţă motivată, efectuarea acestora, având obligaţia ca, în 24 de ore, să ceară acordul instanţei. În acest an, în Bihor, au fost emise 54 de autorizaţii Modificările aduse Codului de Procedură Penală referitoare la înregistrările audio şi video din acest an n-au intrat, încă, în vigoare. În consecinţă, acest mijloc de probă a fost folosit de către anchetatori - şi este folosit în continuare - prin raportare la vechile prevederi legale, care confereau procurorului dreptul de a autoriza efectuarea lor. Fiind un domeniu ?sensibil? şi până acum, interceptările şi înregistrările au fost autorizate numai în vederea aflării adevărului şi doar în cazul unor infracţiuni grave, cum sunt cele de trafic de droguri, trafic de persoane, infracţiuni contra vieţii sau infracţiuni de corupţie, fiind emise, în 2003, la nivelul judeţului Bihor, 54 de astfel de autorizaţii. ?În toate cazurile au existat dosare penale constituite, iar înregistrările, redate în forma prevăzută de lege, au fost folosite ca probe numai dacă au prezentat relevanţă în cauză?, ne-a informat prim-procurorul Şerban Blaj, de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor. ?Desigur, dacă au fost convorbiri particulare între două persoane, întâlniri în care nu s-au pus la punct aspecte de natură infracţională, nu am prezentat aceste înregistrări instanţei de judecată. Noi, ca organ de anchetă, respectăm intimitatea persoanei şi ne conformăm prevederilor legale în domeniu. Spre exemplu, dacă doi adulţi, suspectaţi că ar avea implicaţii într-o faptă de natură penală, discută despre programul copiilor, la şcoală, acest fapt nu are relevanţă pentru o cauză penală şi, în consecinţă, nu este prezentat instanţei?, completează procurorul Tiberiu Sigheartău, purtătorul de cuvânt al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor.