Nu credem că există vreun justiţiabil care să nu fi luat cunoştinţă de Decizia Curţii Constituţionale din data de 6 mai 2020, prin care aceasta a admis excepția de neconstituționalitate şi a constatat că Ordonanța de urgență a Guvernului nr.34/2020 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.1/1999 privind regimul stării de asediu și regimul stării de urgență este neconstituțională, în ansamblul său.

Această decizie a produs consecinţe greu de cuantificat în prezent, rezultatele vor fi decontate la nivel de societatea mult mai târziu, ceea ce nu se poate totuşi justifica este faptul că argumentele care au dus la pronunţarea deciziei de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate au mai fost invocate în faţa Curţii Constituţionale, în cadrul altor dosare şi până acum instanţa de contencios constituţional a avut  o practică contradictorie.

Trecând pestea aceasta, ceea ce trebuie subliniat este faptul că prin aceiaşi decizie, Curtea Constituţională a declarat ca fiind neconstituţional, nu doar Ordonanța de urgență a Guvernului cu nr. 34/2020 prin care au fost majorate limitele amenzii contravenţionale, ci şi articolul 28 din cadrul Ordonanței de urgență a Guvernului nr.1/1999 privind regimul stării de asediu și regimul stării de urgență, fiind declarat ca neconstituţional însăşi textul de lege care incriminează, faptele contravenţionale.   

Curtea Constituţională a considerat că – “stabilirea faptelor a căror săvârşire constituie contravenţii este lăsată, în mod arbitrar, la libera apreciere a agentului constatator, fără ca legiuitorul să fi stabilit criteriile şi condiţiile necesare operaţiunii de constatare şi sancţionare a contravenţiilor”.

Acest argument, reprezintă un reproş adresat legiuitorului pentru modalitatea în care a fost redactat textul actului normativ, devreme ce acesta foloseşte ca şi modalitate de determinare a faptelor contravenţionale, timiterea la diferite texte conţinute în alte acte normative – “Curtea constată că dispozițiile art.28 alin.(1) prin sintagma, nerespectarea prevederilor art.9 constituie contravenţie, califică drept contravenție încălcarea obligaţiei generale de a respecta și de a aplica toate măsurile stabilite în Ordonanța de urgență a Guvernului nr.1/1999, în actele normative conexe, precum şi în ordonanţele militare sau în ordine, specifice stării instituite, fără a distinge expres actele, faptele sau omisiunile care pot atrage răspunderea contravenţională”.

De asemenea Curtea Constituţională a evidenţiat faptul că – “prevederile art.28 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.1/1999 stabilesc în mod nediferențiat pentru toate aceste fapte, independent de natura sau gravitatea lor, aceeași sancțiune contravențională principală”.

Ca urmare a acestor constatări, Curtea Constituţională a apreciat faptul că actele normative atacate sunt caracterizate printr-o tehnică legislativă deficitară, nu întrunesc exigenţele de claritate, precizie şi previzibilitate şi sunt astfel incompatibile cu principiul fundamental privind respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor.