Articolul din această săptămână va încheia tema abordată şi care viza înscrisul ca şi probă în cadrul procesului civil, şi dacă până în prezent am abordat reglementarea juridică a înscrisului autentic şi înscrisului sub semnătură privată, în cele ce urmeză vom aborda reglementarea juridică cuprinsă în cadrul Codului de procedură civilă, pentru duplicatele înscrisurilor, înscrisurile recognitive şi alte înscrisuri.

Astfel, conform art. 285 Cod proc. civ. - „Duplicatele de pe înscrisurile notariale sau alte înscrisuri autentice, eliberate în condiţiile prevăzute de lege, înlocuiesc originalul şi au aceeaşi putere doveditoare ca şi acesta”. Cu toate acestea dacă este să vorbim despre copia înscrisului, acesta are un regim probatoriu special diferit, în sensul că în conformitate cu art. 286 alin. 1 Cod proc. civ. - „Copia, chiar legalizată, de pe orice înscris autentic sau sub semnătură privată nu poate face dovadă decât despre ceea ce este cuprins în înscrisul original”, iar conform art. 286 alin. 4 Cod proc. civ. - „Copiile de pe copii nu au nicio putere doveditoare”. Se pune problema dacă este imposibil să fie prezentat originalul sau duplicatul înscrisului autentic ori originalul înscrisului sub semnătură privată, care este valoarea probatorie a unei copii legalizate de pe înscris, iar conform art. 286 alin. 3 Cod proc. civ. aceasta copie are valoarea probatori a unui început de dovadă scrisă, aşadar va fi necesară completarea probatoriului cu alte probe admise de lege. Pentru înscrisurile recognitive sau reîntoarcere, conform art. 288 Cod proc. civ., puterea doveditoare este după cum urmează - “Înscrisul de recunoaştere sau de reînnoire a unei datorii preexistente face dovadă împotriva debitorului, moştenitorilor sau succesorilor săi în drepturi, dacă aceştia nu dovedesc, prin aducerea documentului originar, că recunoaşterea este eronată sau inexactă”. Codul de procedură civilă actual reglementează forţa probantă a contractelor încheiate pe formulare tipizate, evidentiind în cadrul art. 289 alin. 1 - “Contractele încheiate pe formulare tipizate sau standardizate ori încorporând condiţii generale tip, după caz, sunt considerate înscrisuri sub semnătură privată, dacă legea nu prevede altfel”. De asemenea planurile, schiţele, hârtiile, fotografiile şi orice alte documente anexate au aceeaşi putere doveditoare ca şi înscrisurile la care sunt alăturate, dacă au legătură directă cu înscrisul şi poartă semnătura, după caz, a părţii sau a persoanei competente care a întocmit înscrisul - art. 290 Cod proc. civ. Conform art. 291 Cod proc. civ. - “Ştersăturile, radierile, corecturile şi orice alte modificări, menţiuni sau adăugiri, făcute într-un înscris, nu vor fi luate în considerare decât dacă au fost constatate sub semnătură de cel competent să îl întocmească sau de partea de la care emană înscrisul”.