La nivelul instanţelor de judecată naţionale, întâlnim o jurisprudenţă contrară modului de interpretare a prevederilor Legii 77 din 2016, dat de către Curtea Constituţională, jurisprudenţă care blochează accesul la justiţie în mod efectiv.

 

Mai precis, facem referire la jurisprudenţa prin care instanţele de judecată resping ca fiind inadmisibile, cererile de dare în plată formulate de către clienţii bancilor, a căror bunuri imobile au fost vândute silit în cadrul procedurilor de executare silită, anterior declanşării procedurii de dare în plată. În cadrul acestor hotărâri judecătoreşti, se evidenţiază de către instanţele de judecată faptul că, inexistenţa bunului imobil care să fie dat în plată spre instituţia bancară, duce la imposibilitatea parcurgerii acestei proceduri speciale. O astfel de practică judiciară este în dezacord cu ultimele hotărâri judecătoreşti pronunţate de către Curtea Constituţională a României, care demontează această jurisprudenţă şi redă speranţa clienţilor instituţiilor bancare. Ultima hotărâre pronunţată de către Curtea Constituţională este decizia cu numărul 113 din 13 martie 2018, publicată în cadrul Monitorului Oficial al României, Partea I, cu numărul 631 din 19 iulie 2018. Prin această decizie instanţa de contencios constituţional evidenţiază faptul că - „stingerea datoriei prin darea în plată a imobilului ipotecat, reprezintă o ficţiune juridică aplicabilă tuturor procedurilor de executare silită începute anterior sau ulterior intrării în vigoare a legii, indiferent că bunul aferent garanţiei a fost vândut în cadrul acestei proceduri anterior/ulterior intrării în vigoare a legii, singura condiţie impusă de legiuitor fiind ca acestea să fie în curs la data depunerii notificării”. În speţă, Curtea Constituţională subliniază din nou, anterior acestei decizii existând altele în care se evidenţiază acelaşi raţionament juridic, faptul că este lipsit de relevanţă data la care executarea silită a fost declanşată (anterior ori ulterior intrării în vigoare a Legii 77 din 2016), este lipsit de relevanţă daca bunul a fost sau nu vândut în cadrul procedurii de executare silită (anterior sau ulterior declanşării procedurii de dare în plată), ceea ce este relevant este formularea notificării reglementate de Legea 77 din 2016, iar magistratul sesizat cu cererea va trebui sa o judece şi să analizeze în ce măsură sunt aplicabile prevederile legale privind impreviziunea. Curtea concluzionând faptul că - „soluţia legislativă de stingere a datoriilor izvorâte din contractele de credit, indiferent de data la care a fost vândut bunul imobil ipotecat prin licitaţie publică sau printr-un alt mod agreat de creditor, nu încalcă dreptul de proprietate privată al creditorului, consacrat de art. 44 din Constituţie”.