În data de 7 aprilie 2025, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reunită în cadrul Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, legal constituit, a pronunțat Decizia nr. 141 din 2025, ÎCCJ prin care a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Bacău – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr.2883/103/2023, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile şi pe cale de  consecinţă, a stabilit faptul că: „Dispoziţiile art.517 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, cu privire la sintagma „posibilitatea prelungirii anuale a raportului de serviciu” se interpretează în sensul că durata prelungirii este de un an”.

Prezenta decizie este una obligatorie față de toate instanțele de judecată naționale și față de oricare autoritate statală, regională, județeană ori locală.

Prevederile legale care au făcut obiectul interpretării Înaltei Curți de Casaţie şi Justiţie sunt cele cuprinse în cadrul art. 517 alin. 2 din cadrul Codului administrativ conform cărora: „În mod excepţional, pe baza unei cereri formulate cu 2 luni înainte de data îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare şi cu aprobarea conducătorului autorităţii sau instituţiei publice, funcţionarul public poate fi menţinut în funcţia publică deţinută maximum 3 ani peste vârsta standard de pensionare, cu posibilitatea prelungirii anuale a raportului de serviciu. Pe perioada în care este dispusă menţinerea în activitate pot fi aplicate dispoziţiile art. 378”.

Motivarea acestei decizii va fi una de interes național, întrucât ne aducem aminte de blocajul instituțional realizat prin pronunțarea Deciziei de dezlegare a unor chestiuni de drept cu nr. 91 din 2024 prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie stabilea în mod obligatoriu faptul că: „În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 517 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, în situaţia menţinerii la cerere a raportului de funcţie publică după îndeplinirea condiţiilor de pensionare, emiterea deciziei de pensionare determină încetarea de drept a raportului de serviciu, chiar dacă funcţionarul public ceruse suspendarea plăţii pensiei”.

Această ultimă decizie a generat încetarea rapoartelor de serviciu pentru o mulțime de funcționari publici, creând blocaje la nivelul instituțiilor publice, care s-au confruntat și se confrută cu lipsă de pesonal.