În şedinţa publică din data de 22 iunie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție legal constituită în cadrul Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a decis: „Admite sesizarea formulată de Tribunalul Timiş – Secţia I civilă, în dosarul nr. 24956/325/2019, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept. În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 34 alin. (2) din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte că: În situaţia în care persoana împotriva căreia s-a emis ordinul de protecţie nu este implicată într-un dosar penal, pentru a se dispune revocarea ordinului nu trebuie întocmită de către serviciul de probaţiune o evaluare a riscului de recidivă, conform art. 34 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 217/2003. În acest caz, instanţa va efectua o evaluare proprie a existenţei unui risc real pentru victima violenţei domestice sau pentru familia acesteia din partea persoanei împotriva căreia s-a emis ordinul de restricţie”.

Această decizie este obligatorie de la momentul la care va fi publicată în cadrul Monitorului Oficial al României pentru toate instanţele de judecată naţionale. În sine, această decizie vine şi stabileşte modalitatea de interpretare a prevederilor articolului 34 aliniatul 2 litera c din Legea 217 din 2003, conform cărora: „Revocarea se poate dispune dacă sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiţii: dacă există o evaluare a riscului de recidivă realizată potrivit competenţelor de către un serviciu de probaţiune, care indică un grad de risc suficient de scăzut şi faptul că agresorul nu mai prezintă un real pericol pentru victima violenţei domestice sau pentru familia acesteia”.

Aceste prevederi legale reglementează condiţiile care trebuiesc a fi îndeplinite de către persoana faţă de care s-a dispus de către instanţa de judecată un ordin de protecţie, pentru ca aceasta să poate să fie înlăturat. Mai precis, conform articolului 34 aliniatul 2 din Legea 217 din 2003, persoana vizată de ordinul de protecţie/agresorul trebuie: să respecte obligaţiile ori interdicţiile impuse; să urmeze consilierea psihologică, psihoterapia, tratamentul de dezintoxicare ori orice altă formă de consiliere sau terapie care a fost stabilită în sarcina sa şi, nu în ultimul rand, să se realizeze această evaluare de risc de către un serviciu de probaţiune.

Or Înalta Curte de Casație și Justiție a evidenţiat faptul că această evaluare a riscului de recidivă, care se efectuează de către un consilier din cadrul serviciului de probaţiune, este obligatorie doar în ipoteza în care agresorul face obiectul unui dosar penal, urmând ca în toate celelalte ipoteze  magistratul să fie cel abilitat să realizeze riscul de recidivă, în urma probaţiunii administrate, prin hotărârea care o va pronunţa.