De cele mai multe ori, subiectele despre care scriem în cadrul prezentei rubrici sunt influenţate de acele probleme care sunt cel mai frecvent întâlnite în practică de către justiţiabil, nici cu prezentul articol nu ne vom depărta de la problemele practice.

Astfel, deşi a trecut puţină vreme de la modificarea realizată asupra Codului de procedură civilă, nu am abordat o serie de modificări care s-au realizat în materia executării silite şi care sunt de o importanţă practică deosebită. Configuraţia actuală a art. 713 aliniatul 2 Cod proc. civ. Este după cum se poate observa din lecturarea acestuia în sensul că: „În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare şi motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală pentru desfiinţarea lui, inclusiv o acţiune de drept comun”. Această ultimă menţiune – „inclusiv o acţiune de drept comun”, reprezintă o modificare substanţială.

După cum bine ştim, executarea silită care are ca obiect o hotărâre judecătorească este limitată în ceea ce priveşte motivele care pot să fie supuse analizei magistratului, după cum subliniază legiuitorul: „Debitorul nu va putea invoca pe cale de contestaţie motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecăţii în primă instanţă sau într-o cale de atac” (art. 713 alin.1 Cod proc. civ.).

Însă, în cazul în care obiectul executării silite reprezintă un înscris căruia legiuitorul îi conferă calitatea de titlul executoriu, debitorul poate să atace însăşi fundamentul care a dus la declanşarea executării silite. Legiutorul în prezent impune ca acţiunea prin care debitorul atacă valabilitatea/eficacitatea/legalitatea înscrisului căruia legiuitorul îi conferă calitatea de titlul executoriu, să fie promovată separat şi nu în cadrul contestaţiei la executarea silită.

De aici menţiunea cuprinsă în cadrul art. 713 alin. 2 Cod proc. civ. – „numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală pentru desfiinţarea lui, inclusiv o acţiune de drept comun”.

Efectele juridice produse de această modificare sunt în sensul că debitorul, când va proceda la atacarea unei executări silite care are ca obiect un înscris căruia legiutorul îi conferă calitatea de titlul executoriu, va promova două acţiuni civile, o acţiune civilă prin care contestă executarea silită şi va solicita, dacă are interesul, inclusiv suspendarea acesteia şi o acţiune civilă prin care atacă valabilitatea/eficacitatea/legalitatea înscrisului.

În lipsa cele de-a doua acţiuni civile, executarea silită va putea să fie paralizată doar temporar şi strict pentru elemente de natura procedurală/vicii de procedură produse în faza de executare silită.