Pentru această săptămână, urmând ca de săptămâna viitoare să revenim la subiectul contractele încheiate la distanţă şi legislaţia aplicabilă, vom aborda un subiect care prezintă interes tot mai mare în contextul economic actual, dar care a prezentat interes ridicat încă de la momentul apariţiei legii care a reglementat drepturile consumatorului în cadrul contractelor încheiate cu profesionişti (Legea 193 din 2000) şi a legii privind darea în plată (Legea 77 din 2016), mai precis modificarea, adaptarea contractelor bancare în condiţiile modificării situaţiei economice avute în vedere la data încheierii acestora.

Vom prezenta o decizie de speţă pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, şi nu pentru că am fi de acord cu această, ci pentru a prezenta justiţiabilului, viziunea acestei instanţe.

Astfel, Înalta Curte, a evidenţia faptul că, pentru ca, o clauză contractuală inserată într-un contract de credit să fie apreciată ca fiind neabuzivă - modul de redactare a clauzei trebuie să permită consumatorului prefigurarea, pe baza unor criterii clare şi inteligibile, a consecinţelor economice produse de aceasta în ceea ce îl priveşte, or contractul de credit oferă un indiciu clar, obiectiv cu privire la evoluţia ulterioară a dobânzii, în sensul că, în cazul în care se va decide majorarea, aceasta se va raporta la indicele obiectiv (Libor), care permite previzionarea cuantumului viitor al costului contractual în virtutea unor simple calcule matematice şi permite contestarea şi verificarea ulterioară(ICCJ dec. civ. nr. 1222 din 19.05.2021).

Apreciindu-se de asemenea că o solicitare care să vizeze modificarea clauzei contractuale care fixează dobânda contractuală, reprezintă o intervenţie în cadrul clauzelor contractuale iar - instanţa nu poate suplini acordul de voinţă al unei părţi obligând-o împotriva voinţei sale la acceptarea unei formule de calcul a dobânzii agreate doar de cealaltă parte şi neprevăzută în contract, întrucât nu exista nicio dispoziţie legală sau contractuală la data încheierii raportului juridic dedus judecăţii care să permită judecătorului să intervină în contract în sensul modificării unor clauze contractuale (ICCJ dec. civ. nr. 1222 din 19.05.2021).

O formulă de calcul propusă de către una dintre părţile litigante, prin care să fie modificată clauza contractuală care reglementa o dobândă variabilă (LIBOR + marja băncii)  - nu poate fi validată de instanţa de judecată, în lipsa acordului de voinţă al părţilor, nefiind posibil a se dispune numai revizuirea marjei în sensul restabilirii cuantumului iniţial, având în vedere că, potrivit contractului, dobânda nu este stabilită numai din marjă, ci din marja la care se adaugă indicele de referinţă al băncii. Nu îi este permis instanţei să procedeze la modificarea contractului de credit şi să stabilească definitiv şi obligatoriu cuantumul dobânzii contractuale prin impunerea unui cuantum fix al marjei, în condiţiile în care părţile au statuat că dobânda este revizuibilă”.