În cadrul Monitorului Oficial al României, Partea I, numărul 194 din 28 februarie 2022, a fost publicată Decizia cu numărul 81 din 2021 care vizează examinarea sesizării formulate de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a civilă în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la unele chestiuni de drept, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus: „Admite sesizarea formulată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a civilă în Dosarul nr. 10.415/300/2019/a1 în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, stabileşte că: În interpretarea şi aplicarea art. 719 alin. (4) pct. 1 din Codul de procedură civilă, efectele suspendării obligatorii a executării silite se produc până la data soluţionării în primă instanţă a contestaţiei la executare, iar o cerere având acest obiect nu poate fi reiterată în calea de atac exercitată împotriva hotărârii instanţei de executare”.

Conform art. 719 alin. 1 Cod proc. civ. – „Până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părţii interesate şi numai pentru motive temeinice, instanţa competentă poate suspenda executarea. Suspendarea se poate solicita odată cu contestaţia la executare sau prin cerere separată”, iar conform art. 719 alin. 6 Cod proc. civ. – „Asupra cererii de suspendare instanţa, în toate cazurile, se pronunţă prin încheiere, chiar şi înaintea termenului fixat pentru judecarea contestaţiei. Părţile vor fi întotdeauna citate, iar încheierea poate fi atacată, în mod separat, numai cu apel sau, dacă este pronunţată de Curtea de Apel, numai cu recurs, în termen de 5 zile de la pronunţare pentru partea prezentă, respectiv de la comunicare pentru cea lipsă”.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a interpretat acest text de lege în sensul ca părţile litigante au la dispoziţie ca demersuri procedurale pentru a suspenda o executare silită declanşată doar cererea de suspendare a executării silite, iar dacă o astfel de cerere de suspendare a executării silite este respinsă de către prima instanţă de judecată, aceleaşi părţi litigante au deschisă doar calea de atac procedurală a apelului faţă de această încheie de respingere a cererii de suspendare a executării silite.

Fiind stabilit în mod obligatoriu pentru toate instanţele de judecată din cadrul sistemului de drept naţional, faptul că formularea unei cereri de suspendare a executării silite direct în calea de atac a apelului, efectuată faţă de soluţia pronunţată în cadrul contestaţiei la executare silită este inadmisibilă.