Am rămas datori cititorilor noştrii, cu o actualizare a prevederilor Legii 77 din 2016, legea privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, care a fost modificată de curând prin Legea 52 din 2020.

 Modificările aduse de noul act normativ au fost prezentate în parte în cadrul articolelor precedente, însă prin acest nou articol vom încheia informarea justiţiabililor cu privire la noua configuraţie a Legii dării în plată.

  Astfel, am evidenţiat faptul că, legiuitorul a introdus o serie de prezumţii, unele cu caracter absolut, mai precis cea privind exstenţa impreviziunii în cazul acelor consumatori care pe perioada derulării creditului au avut parte fie de o majorare a ratei de schimb pentru moneda de creditare de peste 52,6%, fie o majorare a  obligaţiei de plată lunară de peste 52,6%.

  La aceste doua prezumţii cu caracter absolut (articolul 4 aliniatul 1 indice 3 Legea 77/2016) se adaugă şi cea care se aplică acelor consumatori a căror imobile ipotecate au fost vândute în procedură de executare silită (articolul 8 aliniatul 5 Legea 77/2016).

  Acestea fiind spuse, procedura dării în plată se declanşează tot prin intermediul unei notificării comunicate de către consumatorul debitor, creditorului, iar prima zi de convocare la notarul public nu poate fi stabilită la un termen mai scurt de 30 de zile libere şi nici mai lung de 90 de zile, perioadă în care se suspendă orice plată către creditor, precum şi orice procedură judiciară sau extrajudiciară demarată de un creditor sau de persoane care se subrogă în drepturile acestuia îndreptată împotriva consumatorului sau a bunurilor acestuia (articolul 5 aliniatul 3 Legea 77 din 2016).

   Faza contencioasă, mai precis cea care presupune intervenţia instanţei de judecată, a rămas neschimbată, astfel atât contestaţia formulată de către creditor împotriva notificării comunicate de către debitorul consumator, cât şi cererea formulată de către debitor pentru pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se constate stingerea obligaţiilor născute din contractul de credit ipotecar şi să se transmită dreptul de proprietate către creditor, se vor judecată în primă instanţă de către judecătorii, iar în apel de către tribunalele în raza de domiciliu a debitorului. Ca şi o menţiune suplimentară, trebuie avut în vedere faptul că litigiile care vor fi declanşate în prezent se vor judeca doar în primă instanţă şi in apel, deciziile pronunţate de către tribunale, sunt definitive şi nu vor putea să fie atacate cu recurs.

  Conform articolului 10 Legea 77 din 2016 – “La momentul încheierii contractului translativ de proprietate, respectiv de la data pronunţării hotărârii judecătoreşti definitive, potrivit prevederilor art. 8 sau, după caz, ale art. 9, va fi stinsă orice datorie a debitorului faţă de creditor, acesta din urmă neputând solicita sume de bani suplimentare”.