Anul trecut veneam şi în cadrul unui articol prezentam cititorilor noştri faptul că Parlamentul României, mai precis Camera Deputaţilor, cameră decizională, adopta un proiect de lege de modificare şi completare a Ordonanţei de Urgenţă cu numărul 50 din 2010 privind contractele de credit pentru consumatori.

Acest proiect de lege, adoptat, prevedea faptul că „Cesionarul nu va putea pretinde de la debitorul care are calitatea de consumator mai mult decât dublul sumei plătite de acesta pentru cumpărarea creanţei de la cedent” (articol 71 indice 3 din cadrul proiectului de lege). De asemenea, evidențiam atunci faptul că în cadrul noului articol 71 indice 3 la aliniatul 2 se stabileşte faptul că: „Dispoziţiile aliniatului 1 se aplică indiferent de instrumentul juridic utilizat pentru transferul creanţei, inclusiv în cazurile cesiunii de contract, al cesiunii de portofoliu de creanţă şi al subrogaţiei”.

Nu în ultimul rând, arătam atunci faptul că legiuitorul stabileşte în cadrul articolului 71 indice 4: „Debitorul-cedat care are calitatea de consumator se va putea elibera de datorie plătind cesionarului cel mult dublul preţului pe care acesta l-a plătit pentru a dobândi creanţa, fără costuri suplimentare”.

Acest act normativ, odată intrat în vigoare, acorda posibilitatea consumatorilor să se elibereze de povara creditelor cu dobândă mare contractate în perioada bumului economic şi care au fost cesionate cu preţuri infime, oferind cesionarului (cumpărătorului creditului) dublul preţului care fusese plătit. Acest proiect de lege a fost contestat la Curtea Constituţională, cu obiecţiuni de neconstituţionalitate, iar instanţa de contencios constituţional, în sedinţa publică din data de 13 martie 2019, conform comunicatului de presă, “cu unanimitate de voturi, a admis obiecţia de neconstituţionalitate şi a constatat că Legea pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori este neconstituțională”.

Aşadar, speranţele consumatorilor că vor beneficia de o oarecare reparaţie, în ipotezele în care ei erau urmăriţi de firmele de recuperare creanţe care achiziţionau credite neperformante pentru preţuri infime şi ajungeau să aibă profituri colosale, s-au stins. Curtea Constituţională a admis obiecţiunile de neconstituţionalitate, pe cale de consecinţă actul normativ de completare a Ordonanţei de Urgenţă cu numărul 50 din 2010 privind contractele de credit pentru consumatori, nu va intra în vigoare. Suntem curioşi şi o să ţinem la curent pe cititorii noştri, să vedem care este şi motivarea deciziei instanţei de contencios constituţional.