În ședința publică din data de 12 aprilie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reunită în cadrul completului competent să judece recursul în interesul legii, legal constituit, a soluţionat un recurs în interesul legii, fiind pronunţată Decizia cu numărul 5 din 2021, prin care instanţa supremă a decis: „Admite recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Constanţa şi, în consecinţă, stabileşte că: „În interpretarea dispoziţiilor art. 96 alin. (1) şi alin. (2) lit. b), art. 100 alin. (3), art. 101 alin. (3), art. 102 alin. (3) şi art. 109 alin. (9) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 5 alin. (5), art. 21 alin. (3) şi art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa de judecată, învestită cu soluţionarea plângerii contravenţionale formulate împotriva unui proces-verbal de contravenţie, prin care s-a aplicat sancţiunea complementară a suspendării temporare a exercitării dreptului de a conduce un autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai, nu are posibilitatea să examineze proporţionalitatea acestei sancţiuni complementare”.

Textul de lege avut în vedere de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în procedura de interpretare este cuprins în cadrul articolului 21 aliniatul 3 Ordonanţa Guvernului cu numărul 2 din 2001 conform căruia - „Sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal” cu referire la articolul 5 aliniatul 5 Ordonanţa Guvernului cu numărul 2 din 2001, conform căruia - „Sancţiunea stabilită trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite”.

Având în vedere aceste prevederi legale unele instanţe de judecată au stabilit faptul că, sancţiunea complementară a suspendării dreptului de conducere aplicată prin procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor poate să facă obiectul unei analize a proporţionalităţii.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit în mod obligatoriu prin Decizia numărul 5 din 2021 faptul că această operaţiune care era realizată până acum de către unele instanţele de judecată, de reindividualizare a sancţiunii complementare aplicate prin procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor cu consecinţa înlăturării  măsurii suspendării tempoarare a dreptului de conducere nu este legală.