Un nou subiect care va fi abordat de către noi în cadrul acestei rubrici va fi salarizarea ca reglementare juridică cuprinsă în Codul Muncii. Definiţia legală pentru salariu este dată de art. 159 alin. 1 Codul Muncii, conform căruia „Salariul reprezintă contraprestaţia muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă”, iar ca element imperativ, salariul care este achitat conform contractului individual de muncă va fi întotdeauna exprimat în bani (art. 159 alin. 2 Codul muncii).

De menţionat faptul că există situaţii în care angajatorul asigura salariatului conform contractului colectiv de muncă acoperirea cheltuielilor cu cazarea, hrana ori transportul, iar în aceste condiţii, salariul acordat pentru munca prestată nu poate să fie mai mic decât salariul minim brut pe ţară (art. 165 Codul Muncii), mai precis din salariul care trebuie achitat angajatului angajatorului îi este interzis să reţină sumele care sunt necesare pentru acoperirea costurilor cu cazarea, hrana ori transportul angajatului.

Cuantumul salariului se stabileşte prin negociere directă şi individuală între angajator şi angajat (art. 162 alin. 2 Codul Muncii) şi are un caracter confidenţial, angajatorul având obligaţia de a lua măsurile necesare pentru asigurarea confidenţialităţii acestuia (art. 163 alin. 1 Codul Muncii).

Cu privire la plata salariului, textul cuprins în cadrul Codului Muncii este extrem de clar şi explicit, mai precis acesta se plăteşte în bani cel puţin o dată pe lună, la data stabilită în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, după caz (art. 166 alin. 1 Codul muncii), iar întârzierea nejustificată a plăţii salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului (art. 166 alin. 4 Codul Muncii).

Salariul se plăteşte direct angajatului ori persoanei împuternicite acestuia (art. 167 alin. 1 Codul Muncii), în caz de deces al salariatului, salariul se achită în ordine soţului supravieţuitor, copiilor majori ai defunctului sau părinţilor acestuia, iar dacă nu există niciuna dintre aceste categorii de persoane, drepturile salariale sunt plătite altor moştenitori (art. 167 alin. 2 Codul Muncii).

Plata salariului se dovedeşte prin semnarea statelor de plată, precum şi prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plăţii către salariatul îndreptăţit (art. 168 alin. 1 Codul Muncii).

Aşadar, plata salariului nu se poate face decât prin proba cu înscrisuri ori prin mărturisirea provocată în cadrul interogatoriului, niciodată nu se va putea face dovada plăţii salariului prin intermediul probei cu martori.