Contractul individual de muncă, unul dintre cele mai importante contracte care este prezent la nivel de relaţii sociale, prin raportare la incidenţa socială, în sensul că nu toată lumea încheie contracte de franciză, însă, cu toţii la un moment dat în viaţă vom încheia un contract individual de muncă, are o reglementare specială cuprinsă în cadrul Codului muncii.

Nu vom aborda totalitatea normelor cuprinse în cadrul Codului muncii în cadrul prezentului articol, nu avem spaţiul necesar, ci vom aborda o problemă care vizează inserarea clauzelor penale în cadrul contractelor individuale de muncă. Cu titlul preliminar clauza penală este acea clauză prin care părţile contractante, evaluează în mod preliminar şi consensual, valoarea prejudiciului care s-ar produce în ipoteza în care s-ar savârşi o anumită faptă ilicită contractual. Tot cu tilul preliminar, este de amintit faptul că, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit prin Decizia cu nr. 19 din 2019 pentru dezlegarea unor chestiuni de drept - “În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 10, art. 38, art. 57, art. 134 alin. (1) și art. 254 alin. (3) și (4) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, stipularea clauzei penale în contractul individual de muncă sau într-un act adițional al acestuia, prin care este evaluată paguba produsă angajatorului de salariat din vina și în legătură cu munca sa, este interzisă și este sancționată cu nulitatea clauzei astfel negociate”. Aşadar, inserarea unei clauze penale în cadrul unui contract individual de muncă este interzisă de către legiutor şi prezenţa acesteia în cadrul contractului este sancţionată cu nulitatea absolută a acesteia. Cu toate acestea inventivitatea părţilor duce uneori la stabilirea unor clauze contractuale care aparent nu se pliază pe definiţia unei clauze penale, dar care au aceiaşi finalitate şi pe cale de consecinţă ele sunt nule absolut. Astfel într-o decizie de speţă, Curtea de Apel Timişoara a evidenţiat faptul că stabilirea anticipată a contravalorii unor cursuri de formare profesională la care angajatul este obligat să participe, costuri care depăşesc cheltuielile realizate efectiv de către angajator cu privire la aceste cursuri şi care sunt imputate angajatului în cazul desfacerii contractului individual de muncă din vina acestuia, reprezinta o încălcare a prevederilor legale. Întrucăt, după cum reţine instanţa de judecată, aceasta - “ar însemna că părțile au înțeles să evalueze anticipat prejudiciul cauzat prin neexecutarea contractului, adică au convenit asupra unei veritabile clauze penale, ceea ce în mod evident nu poate fi permis în cadrul raporturilor de muncă dintre părți, așa cum a statuat de altfel Înalta Curte de Casație și Justiție - completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr.19/2019” (Curtea de Apel Timişoara, decizie civilă nr. 4 din 12 ianuarie 2021).