Săptămâna trecută, mai precis pe data de 17 octombrie, Parlemantul României, a adoptat proiectul de lege privind completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului cu numărul 50 din 2010 privind contractele de credit pentru consumatori.

Ca urmare a expunerii ridicate a acestui act normativ în zona de media, atât cea televizată cât şi cea scrisă, care de cele mai multe ori lasă de dorit în ceea ce priveşte conţinutul informaţional pentru justiţiabil, ne vom apleca atenţia asupra conţinutului actului normativ adoptat, cu menţiunea că forma prezentată în cadrul următoarelor articole reprezintă forma trimisă spre promulgare. Astfel, actul normativ adoptat, inserează un nou articol având numerotarea 49 indice 1 conform căruia, pentru creditele acordate în franci elveţieni, creditorii (instituţiile bancare precum şi cele financiare nonbancare) sunt obligaţi să efectueze conversia în lei a soldului creditului (articolul 49 indice 1 aliniatul 1). Conversia urmând a se face prin act adiţional acceptat de către consumator la contractul de credit, fiind interzisă inserarea în cadrul acestor acte adiţionale a altor prevederi contractuale decât cele impuse de legislaţie, sub sancţiunea nulităţii absolute (articolul 49 indice 1 aliniatul 2). Conform articolului 49 indice 2 cursul de schimb la care se va efectua conversia este cursul de schimb al B.N.R. valabil la data încheierii contractului de credit în franci elveţieni. Obligaţia de efectuare a conversiei contractelor de credit în franci elveţieni la cursul de schimb al B.N.R. valabil la data încheierii contractului, este o obligaţie legală impusă sub sancţiunea amenzii contravenţionale cuprinsă între 20.000 de lei şi 100.000 de lei, precum şi cu sancţiunea contravenţională complementară de aducere a tuturor contractelor la forma prevăzută de legislaţie (articolul 49 indice 1 aliniatul 2). Instituţia bancară ori cea financiară nonbancară are obligaţia de a comunica consumatorului, în termen de 30 de zile actul adiţional precum şi un plan de rambursare pentru perioada contractuală rămasă. Costurile contractului de credit convertit în lei vor fi negociate de către instituţia bancară ori financiară non bancară şi consumator, cu respectarea principiului bunei-credinţe şi diligenţei profesionale, astfel încât obligaţiile de plată să nu fie mai împovărătoare pentru consumator (articolul 49 indice 2 aliniatul 3). Aşadar, conform acestor modificări legislative operate de către Parlamentul României, la actul cadrul care guvernează relaţia dintre consumator şi instituţie bancară ori financiară non bancară (Ordonanţei de urgenţă a Guvernului cu număru 50 din 2010), efectuarea conversiei creditelor acordate în franci elveţieni reprezintă o obligaţie, fară a fi necesară vreo notificare din partea consumatorului (cum se speculase în media scrisă).