Prin raportare la evenimentele juridice de săptămâna trecută, suntem nevoiţi să întrerupem seria articolelor dedicate Legii privind conversia creditelor bancare în franci elveţieni şi să ne aplecăm atenţia asupra ultimei decizii pronunţate de către Curtea Constituţională.

Astfel, în data de 25 octombrie 2016, Curtea Constituţională a luat în discuţie o serie de excepţii de neconstituţionalitate invocate de către instituţiile bancare care vizau prevederile Legii 77 din 2016 privind darea în plată. Conform comunicatului emis de către Curtea Constituţională prevederile cuprinse în cadrul art. 11 teza întâi raportate la articolul 3 teza a doua, articolul 4, articolul 7 şi articolul 8 din cadrul Legii 77 din 2016 sunt constituţionale în măsura în care instanţa de judecată verifică condiţiile referitoare la existenţa impreviziunii. De asemenea, sintagma “precum şi din devalorizarea bunurilor imobile” cuprinse în cadrul articolului 11 teza întâi din Legea 77 din 2016 a fost declarată ca fiind neconstituţională. Suntem de părere că ar trebui să trecem în revistă, printr-o scurtă prezentare, prevederile legale care au fost înlăturate de către Curtea Constituţională din Legea 77 din 2016, ca mai apoi să putem să analizăm în ce măsură legea a devenit sau nu inaplicabilă. Astfel, conform articolului 11 din Legea 77 din 2016 – “în vederea echilibrării riscurilor izvorând din contractul de credit, precum şi din devalorizarea bunurilor imobile, prezenta lege se aplică atât contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare, cât şi contractelor încheiate după această dată”. Din această reglementare a articolului 11, Curtea Constituţională a înlăturat sintagma care justifica aplicabilitatea procedurii dării în plată în ipoteza devalorizării bunului imobil, aşadar, de la momentul publicării în cadrul Monitorului Oficial al României a deciziei motivate, niciun consumator nu va putea să îşi fundamenteze cererea de dare în plată pe motivul devalorizării bunului imobil. Motivul pentru înlăturarea acestei sintagme este cel al nerespectării clarităţii şi previzibilităţii legii. Faţă de prevederile articolelor 3 (text de lege care reglementează derogarea legii speciale de la regulile instituite de Codul civil); articolul 4 (text de lege care reglementează condiţiile pentru a se putea recurge la procedura dării în plată); articolul 7 (text de lege care reglementează dreptul creditorului de a contesta declanşarea procedurii de dare în plată) şi articolul 8 (dreptul consumatorului de a apela la instanţa de judecată în vederea pronunţării unei hotărâri care să consfinţească darea în plată), Curtea a stabilit că acestea sunt constituţionale doar în măsura în care se verifică îndeplinirea condiţiilor privind impreviziunea contractuală (articolul 1270 Cod civil).