Problemele întâlnite în practică în ultima perioadă ne obligă să reanalizăm problema procedurii de emitere a unei ordonanţe de plată aşa cum este aceasta reglementată în cadrul noului Cod de procedură civilă.

Când vorbim despre problemele întâlnite în practică, facem referire la ipotezele în care justiţiabilii se adresează instanţelor de judecată, introducând o astfel de cerere de chemare în judecată prin care solicită instanţei de judecată să  emită o ordonanţă de plată fără să parcurgă procedurile prealabile prevăzute de către legiuitor. În aceste condiţii, deşi reclamantul creditor deţine un drept de creanţă, dovedit pe deplin prin probele pe care le administrează ori le-ar putea administra în faţa instanţei de judecată, deşi pârâtul debitor recunoaşte existenţa datoriei, totuşi, acţiunea este respinsă de către magistrat pe motiv de inadmisibilitate. Trebuie evidenţiat faptul că procedura emiterii ordonanţei de plată este o procedură specială care se soluţionează cu celeritate de către instanţa de judecată într-o procedură de judecată, care nu poate să dureze mai mult de 45 de zile în ipoteza în care debitorul pârât nu depune întâmpinare la dosarul instanţei de judecată (articolul 1022 aliniatul 1 Cod procedură civilă). De asemenea, probaţiunea admisibilă în cadrul procedurii de emitere a unei ordonanţe de plată se rezumă la înscrisuri şi eventual recunoaşterile (mărturisirile) părţilor litigante, înscrisuri din care trebuie să rezulte faptul că partea reclamantă deţine o creanţă certă (existenţa acesteia nu este supusă vreunei discuţii), lichidă (cuantumul creanţei este determinat ori determinabil) şi exigibilă (creanţa a ajuns la scadenţă). Având în vedere aceste elemente generale, se poate observa faptul că procedura de emitere a unei ordonanţe de plată este o precedură care, în măsura în care este parcursă după regulile prevăzute de Codul de procedură civilă, duce la obţinerea unor titluri executorii în vederea recuperării debitelor, chiar şi cu un cuantum însemnat, într-o perioadă litigioasă scurtă. Însă, anterior declanşării procedurii de judecată, creditorul reclamant trebuie să parcurgă o procedură prealabilă prevăzută de articolul 1014 aliniatul 1 Cod procedură civilă. Astfel, după cum stabilesc prevederile legale „creditorul îi va comunica debitorului, prin intermediul executorului judecătoresc sau prin scrisoare recomandată, cu conţinut declarat şi confirmare de primire, o somaţie, prin care îi va pune în vedere să plătească suma datorată în termen de 15 zile de la primirea acesteia". În cazul în care creditorul nu comunică această somaţie către debitor, fie prin intermediul executorului judecătoresc, fie prin scrisoare recomandată cu conţinut declarat şi confirmare de primire, acţiunea creditorului reclamant va fi respinsă ca fiind inadmisibilă, deşi dreptul acestuia este cât se poate de legal şi întemeiat.

Av. Florian Cristian CURPAŞ

Piaţa 1 Decembrie nr. 5, ap.7, Oradea

e-mail: av.Curpas.Florian@gmail.com

0746/042.741