Săptămâna trecută am abordat o temă de importanţă, care va deveni de actualitate în contextul în care numărul societăţilor comerciale care vor intra în procedură de insolvenţă va rămâne la acelaşi nivel ca şi cel actual.

Mai precis, am analizat la nivelul noţiunilor generale, legislaţia care reglementează Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale (Legea 200 din 2006), observând faptul că acest fond este destinat pentru plata creanţelor salariale ce rezultă din contractele individuale de muncă şi din contractele colective de muncă încheiate de salariaţii societăţilor comerciale, faţă de care este deschisă procedura de insolvenţă şi dreptul de administrare este ridicat. Prin prezentul articol vom analiza puţin mai detaliat consecinţele juridice ale existenţei acestui fond, limitele acestuia şi procedurile necesare a fi parcurse pentru accesarea resurselor financiare.

Astfel, cu titlu de limitare juridică este de amintit faptul că “suma totală a creanțelor salariale suportate din Fondul de garantare nu poate depăși cuantumul a 3 salarii medii brute pe economie pentru fiecare salariat” (articolul 14 aliniatul 1 Lege 200 din 2006). De asemenea, este de amintit faptul că, dacă vorbim despre celelalte creanţe salariale, şi acestea vor putea să fie acoperite doar pentru o perioadă de 3 luni calendaristice (articolul 15 aliniatul 1 Legea 200 din 2006). Mai mult, în ipoteza în care procedura de insolvenţă faţă de societatea comercială se închide ca urmare a redresării activităţii, aceasta este obligată să restituie sumele suportate din Fondul de garantare, în termen de 6 luni de la pronunțarea hotărârii de închidere a procedurii (articolul 17 Legea 200 din 2006).

În ceea ce priveşte procedura de accesare a acestor fonduri de bani, legiuitorul stabileşte în cadrul articolului 19 aliniatul 1 din Legea 200 din 2006 faptul că “stabilirea cuantumului creanțelor salariale cuvenite salariaților și efectuarea plății acestora se realizează de agențiile teritoriale, la cererea scrisă a administratorului sau lichidatorului angajatorului în stare de insolvență”.

Cu toate acestea, angenţiile teritoriale pot să stabilească cuantumul creanțelor salariale cuvenite salariaților și să procedeze la efectuarea plății acestora și în baza cererii formulate de către salariații angajatorului în stare de insolvență sau de organizațiile legal constituite ce reprezintă interesele acestora (articolul 19 aliniatul 2 Lege 200 din 2006).

Legiuitorul a stabilit şi o serie de sancţiuni contravenţioanale sancţionate cu amenda cuprinsă între 1000 de lei şi 10.000 de lei, pentru nesocotirea obligaţiilor legale, mai precis: necomunicarea datelor și informațiilor solicitate în scris de agențiile teritoriale, pentru îndeplinirea atribuțiilor prevăzute de prezenta lege; comunicarea de date și informații incomplete sau eronate.