În şedinţa publică din data de 2 octombrie 2017, Înalta Curte de Casaţei şi Justiţie reunită în completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a decis admiterea sesizării formulate de Tribunalul Bacău - Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 4754/270/2016, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile.

 

Înalta Curte a stabilit faptul că: „în interpretarea dispoziţiilor art. 623 din Codul de procedură civilă raportat la art. 220 alin. (3) şi (5) şi art. 226 alin. (3) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, art. 3 alin. (1) din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare şi art. 3 pct. 18 din Legea responsabilităţii fiscal-bugetare nr. 69/2010, republicată stabileşte că: Executarea silită a titlurilor executorii - hotărâri judecătoreşti privind creanţe bugetare, datorate în temeiul unor raporturi juridice contractuale care se fac venit la bugetul consolidat al statului, se realizează prin executori fiscali, ca organe de executare silită ale statului”. Dispozitivul prezentei decizii, este puţin mai complex, de aceea pentru a veni în sprijinul justiţiabililor ne vom permite să procedăm la explicarea acestuia, într-un limbaj mai simplist pentru a putea fi înţelese consecinţele decizie. De la început trebuie, subliniat, cum de altfel se subliniază de fiecare dată, că această decizie este una obligatorie faţă de toate instanţele de judecată naţionale, ea trebuind a fi aplicată întocmai cu conţinutul acesteia, nefiind supusă interpretării. Instanţa supremă a evidenţiat faptul că, toate hotărârile judecătoreşti, indiferent de obiectul acestora, mai precis fie că vizează obligaţii băneşti care rezultă din contracte încheiate între particulari, fie că vizează creanţe bugetare trebuiesc a fi puse în executare silită, în caz de refuz al executării acestora. În cazul hotărârilor judecătoreşti care au ca şi obiect obligaţii băneşti rezultate din raporturi juridice încheiate între particulari, executarea silită se realizează de către executorii judecătoreşti. Însă, în cazul hotărârilor judecătoreşti care au ca şi obiect creanţele bugetare, executarea silită nu se realizează prin intermediul executorilor judecătoreşti ci prin intermediul executorilor fiscali (departamente din cadrul organului fiscal). Această decizie produce două efecte juridice imediate, o executare silită care are ca şi obiect creanţe bugetare pusă în executare prin intermediul unui executor judecătoresc - este nulă, ca urmare a necompetenţei funcţionale a executorului şi costurile pentru punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti cu obiect creanţe bugetare sunt mult diminuate (nemaiexistând onorariul executorului judecătoresc).