La 144 de ani de la prima convorbire telefonică, aparatul pare o metodă sigură de protejare în plină epidemie. Alexander Graham Bell a testat aparatul pe 10 martie 1876 la Boston. Prima persoană care a folosit apelativul „Alo” (Hello) la telefon a fost însă un alt inventator celebru.

Pe 10 martie 1876, Alexander Graham Bell a testat cu succes primul telefon la domiciliul său din Boston. Bell demonsta în acest fel că a reuşit „să vorbească cu ajutorul electricităţii”. Prima convorbire telefonică a avut loc între inventator şi asistentul acestuia, Thomas Watson. „Domnule Watson, veniţi aici. Vreau să vă văd”, a spus Bell în prima convorbire telefonică, descrisă ca un „succes uriaş”. În ciuda succesului, inventatorul nu a vrut să îşi instaleze un aparat acasă, pentru că se temea să nu fie distras de la studii. Dar Bell nu a fost prima persoană care să spună „Alo!” la telefon. Inventatorul prefera să folosească salutul marinăresc „Ahoy!”. Povestea spune că Thomas Edison ar fi adaptat pentru prima dată „Hello” pentru convorbirea telefonică, ca o variaţie a expresiei folosite din 1827, nu atât pentru salut, cât pentru a atrage atenţia.

Formula era folosită pentru a capta atenţia celui aflat la celălalt capăt al firului, conexiunea acelor vremuri fiind permanentă între două aparate. Formula a fost adoptată la nivel larg, astfel că atunci când au fost deschise primele centrale, femeile care lucrau acolo erau cunoscute ca Hello Girls (fetele alo). Prima femeie operator a fost Emma Nutt, angajată la Boston pe 1 septembrie 1878. Serviciul de telefonie din Boston îl angajase deja pe George Willard Croy, un bărbat, ca primul operator din lume, în ianuarie 1878.

La sfârşitul secolului XIX se instalau primele linii telefonice în Transilvania (1881) şi la Bucureşti (1881). Prima legatură telefonica particulară din Bucureşti s-a făcut între magazinul şi tipografia „Socec”. Dar utilizarea telefonului creste rapid. Din 1894 până în 1906, în Capitală, numărul posturilor telefonice a crescut de la 177 la 2.960.

În 1930, serviciul de telefoane era concesionat de Guvernul României societăţii americane International Telephone and Telegraph Corporation din New York, pentru un împrumut de 8 milioane de dolari cu 8% dobanda. Aşa a rămas până în 1941, când statul român a răscumpărat compania.

Lansarea primelor servicii de telefoane mobile în Romania e legată de anul 1997. Primii operatori încheiau anul cu mai bine de 200.000 de clienţi împreună, depăşind de zece ori estimările de la lansarea serviciului, când telefonul mobil era văzut ca un acesoriu de lux. Prima ofertă taxa minutul de convorbire cu 0,45 dolari. Şi de atunci au apărut ofertele cu minute incluse sau primele secunde gratuite, astfel că secolul XX s-a încheiat cu obiceiul convorbirilor derulate din câteva cuvinte pe apel, dar şi cu primele oferte de conectare la fax şi internet pe mobil. Primele mesaje text costau 7 cenţi, abia după 1999 pornind o cursă a scăderii preţurilor între operatorii de pe piaţă, cu abonamentul Dialog Inedit de 4 dolari şi cu convorbirile de weekend de un cent pe minut.

Pe fondul măsurilor luate pentru limitarea răspândirii noului coronavirus, convorbirea telefonică pare să îşi aniverseze cei 144 de ani de existenţă cu momentul ei de comunicare sigură şi ferită de grupurile mari care i-ar expune pe participanţi riscurilor de îmbolnăvire.