Man in Black... Întâlniri stranii În data de 13 iulie a anului 1967, la ora 23.00, doi tineri din statul Ohio se întorceau acasă. Robert Richardson şi Jerrry Quay mergeau cu maşina între Maumee şi Whitehouse, cu circa 63 km/h, când au trecut de o cotitură şi au văzut o lumină albăstrie-albă ce le bloca drumul. Richardson nu a reuşit să oprească, iar maşina s-a ciocnit de ceva. În momentul coliziunii, amândoi au închis ochii. Când i-au deschis, obiectul dispăruse. Au anunţat incidentul la poliţie şi la patrulele rutiere ale secţiei din Maumee. Ulterior, la faţa locului a fost găsită o bucată de metal. Pe data de 16 iulie, doi tineri s-au prezentat acasă la Richardson şi l-au interogat despre incident. Nu s-au identificat, dar Richardson a observat că aveau un Cadillac 1953, negru, cu numărul 8577-D. Au lansat ameninţări vagi la adresa soţiei lui, dacă nu le dă bucata de metal... Carlos Antonio de los Santos Montiel a avut parte şi el de o experienţă destul de stranie. Zburând spre Mexico City, avionul uşor al lui Carlos a început să se zgâlţâie şi bărbatul a văzut apoi trei discuri gri-închise. A încercat să coboare trenul de aterizare, dar mecanismul nu l-a ascultat. Unul dintre OZN-uri s-a frecat de burta avionului. Un timp, înainte de a ateriza în sfârşit, nu a mai putut face aparatul să răspundă la comenzi. Emilio Estanol, controlor de trafic aerian, a declarat a doua zi reporterilor că OZN-urile descriseseră o întoarcere de 270 grade C, cu 833 km/h, pe un arc de numai 4,8 km, câtă vreme un avion ar fi avut în mod normal nevoie de 12-16 km pentru o asemenea manevră... În timp ce martorul mergea să dea un interviu televizat, două limuzine Galaxie, aparent noi-nouţe, i-au silit maşina să se oprească, iar patru bărbaţi înalţi şi laţi în umeri - care nu clipeau deloc -, îmbrăcaţi în costume negre şi având o piele foarte albă, l-au ameninţat pe el şi familia lui, dacă nu păstrau tăcerea. Unul dintre aceşti străini ciudaţi l-a ameninţat din nou când a încercat să meargă la o altă întâlnire cu un cercetător în domeniul OZN... Hărţuiţi de oameni în negru Zeci de martori ai întâlnirilor OZN s-au plâns de hărţuire din partea unor bărbaţi îmbrăcaţi, de obicei, complet în negru, ocazional în uniforme. Oamenii în negru, cum ajuns să fie numiţi, sau M.I.B. (Man in Black), sunt descrişi adeseori ca deplasându-se cu maşini negre, mari, în general - modele mai vechi, dar "ca scoase din cutie". Uneori maşinile au chiar şi acel miros de nou, specific. Adesea ferestrele sunt vopsite în negru, iar numerele de înmatriculare, la fel ca acelea ale autovehiculelor de la agenţiile secrete de stat, sunt întotdeauna neînregistrate. M.I.B. apar frecvent la uşa martorului a doua zi după eveniment, înainte ca acesta să fi avut ocazia să i-l menţioneze cuiva. Câteodată, par să aibă dificultăţi de respiraţie şi/sau vorbire, iar ocazional cer un pahar cu apă pentru a înghiţi câte o pastilă. În unele cazuri, martorii au observat că pantofii au tălpile groase, de parcă, purtătorilor, le-ar fi teamă de eventualele şocuri electrice ori, pur şi simplu, ar avea picioarele diforme. Au obiceiul să se îmbrace într-un stil ieşit din modă de ani de zile, folosesc expresii demodate şi, în plus, sunt nedumeriţi de lucruri dintre cele mai comune. Conspiraţie guvernamentală? Aceste personaje cel puţin ciudate ştiu despre probele pe care le are martorul, despre eventualele fotografii, bucăţi de metal ridicate de la locul incidentului şi cer ca acestea să le fie înmânate. Martorul este avertizat să nu sufle nimănui nici un cuvânt, în caz contrar lansând ameninţări la adresa lui şi a familiei lui. De asemenea, încearcă să-l convingă pe martor că nu a văzut nimic real, că totul a fost doar un simplu rod al imaginaţiei. Este greu de spus de unde începe şi unde se sfârşeşte aşa-numita conspiraţie guvernamentală de negare a existenţei OZN-urilor şi de a ţine secret informaţiile. Nici chiar ofiţerii din Air Force nu sunt siguri. La 1 martie 1967, generalul Hewitt T. Wheless a emis un memorandum oficial către o duzină de departamente ale Aviaţiei, declarând, printre altele, că "persoane care susţin că reprezintă Aviaţia sau alte instituţii ale Apărării au contactat cetăţeni care văzuseră obiecte zburătoare neidentificate. Ei încearcă să convingă martorii că nu văzuseră nimic deosebit şi că, oricum, nu aveau voie să vorbească cu nimeni despre asta..." Ameninţări, morţi suspecte... Man in Black par, însă, să fie la fel de interesaţi şi de cercetătorii fenomenului OZN. John Stuart, cofondator al Flying Saucer Investigation, din Hamilton, Noua Zeelandă, a primit într-o zi a anului 1952 un telefon, de la capătul firului o voce metalică declarând că ar fi de pe altă planetă. Glasul l-a prevenit să nu se amestece în probleme care nu-l privesc. Pentru că aşa ceva nu s-a întâmplat, Stuart şi partenera lui, Doreen, au fost hărţuiţi de fenomene paranormale şi ameninţări, până în momentul în care şi-au întrerupt cercetările. Decizia a fost luată atunci când Stuart a fost vizitat de un bărbat care i-a spus ceva ce l-a speriat foarte rău şi care a luat cu el un fragment metalic căzut dintr-un OZN - cea mai preţioasă dovadă deţinută de acesta... Dar nu toate întâlnirile au fost la fel de paşnice, mai mulţi cercetători murind în condiţii stranii. Este cazul lui Morris K. Jessup, a doctorului James E MacDonald, care au fost victimele unor aparente sinucideri... Simple scorneli sau... supraveghere atentă? Privite separat, toate aceste istorii par a fi simple scorneli. Privite la general, însă, întregesc un ansamblu de supravegheri ce stârnesc fiori. Man in Black au fost văzuţi conducându-şi maşinile negre spre şi dinspre OZN-uri aterizate şi au fost observaţi intrând ori ieşind din nave. Recapitulând, unii M.I.B. arată ca ufonauţii, vorbesc ca ufonauţii, au un comportament aparte, respiră greu şi au o vorbă ciudată. Au fost lansate ipoteze conform cărora Oamenii în negru ar fi vizitatori din viitor sau de pe alte planete. Alţii că ar fi agenţi secreţi ce deţin informaţii cu privire la fenomenul OZN, un fenomen ce trebuie trecut sub tăcere de guvernele lumii. Este ştiut că organizaţiile contemporane super secrete cheltuiesc miliarde de dolari şi angajează mii de oameni pentru spionaj. Agenţii acoperiţi folosesc mijloace electronice de supraveghere, dezinformare, ameninţări, spălări de creier, hipnoză şi câte altele... Dacă sunt veniţi din viitor, înseamnă, fără îndoială, că avem un viitor, că omenirea nu va dispărea ca urmare a exploziei atomice. Dacă vin de pe o altă planetă - înseamnă că nu suntem singuri în Univers, înseamnă că undeva, pe Vega ori Sirius, ori chiar mai departe, există fiinţe raţionale care ne vizitează de milenii, care ne supraveghează evoluţia. Este imposibil acum de oferit o explicaţie pentru aceşti Man in Black. Dar este cert că ei sunt, şi sunt aici... *** Misterele Terrei: Bunyip, creatura bizară din legendele aborigenilor În limba localnicilor, cuvântul Bunyip poate fi tradus prin "spirit", legendele lor amintind despre o creatură care trăieşte în râuri, mlaştini, lacuri. Ca orice spirit malefic, Bunyip este duşmănos oamenilor, devorându-i fie şi pentru că se aventurau în teritoriul său. Renumită este această creatură sinistră şi pentru strigătele sale înfioratoare ce pot fi auzite noaptea. Brrrr! Povestirile aborigenilor vorbesc despre o fiinţă, un animal misterios, ce are cele mai diferite forme şi mărimi. Unele sunt acoperite cu păr, altele au plăci cornoase pe corp, ca şi crocodilii; din desenele oamenilor locului reiese că are o formă a corpului asemănătoare cu aceea a unui cal, numai că, în plus, are înotătoare, precum şi canini lungi, asemănători cu cei ai unei morse. În concluzie, există două "variante" ale acestui animal ce trăieşte în ape dulci. Prima, cea mai des văzută, pare a avea capul asemănător cu acela al unui câine dar, spre deosebire de acesta, corpul este acoperit cu o blană lungă şi lăţoasă. Creatura a fost văzută cel mai des în sud-estul Australiei, însă există mărturii şi din Tasmania. Cea de-a doua variantă vorbeşte despre un animal cu gât lung, deosebit ca formă, observări ale acestuia fiind făcute în regiunea New South Walles. Şi cu privire la natura animalului s-au emis mai multe teorii. Potrivit uneia ditrne acestea, ar fi vorba despre un animal marsupial care trăieşte în apă, numai că până acum nu este cunoscut nici un animal de asemenea dimensiuni care să trăiască în apele Australiei). Cealaltă variantă - că ar fi o combinaţie câine-focă - cade şi ea, dacă se ia în considerare faptul că focile nu au capul asemănător cu cel al unui buldog şi nici un păr lăţos. Bunyip este încă o creatură sinistră despre care şi acum, la început de mileniu trei, se poveşteşte că ar exista undeva, terorizând oamenii. Chiar dacă nu a mai fost văzută de zeci şi zeci de ani... *** Ochi pătrunzători, capabili să citească gândul... De multe ori auzim expresii de genul: are ochii atât de pătrunzători încât te înfiori.. Parcă ţi-ar citi gândurile! Ochii care-ţi citesc în suflet există, fără îndoială, la fel - privirile cercetătoare, ochii de şoim ori de vultur... Multe personalităţi cunoscute au avut ochi deosebiţi sau o privire aparte. În desenele din peşterile aflate în Asia Mica, în China, India sau Egiptul antic se întâlnesc imagini asemănătoare cu cele din tabloul lui Jeronimus Bosch - Cele şapte păcate - în care este reprezentat ochiul lui Dumnezeu, cel permanent prezent. Se pare că desenele reprezentând păcatele, dar şi nenorocirile care-i lovesc pentru ele pe oameni, aşezate împrejurul imaginii ochiului, reprezintă un fel de catalog a ceea ce se poate citi prin intermediul studiului irisului. De altfel, specialiştii pun şi diagnostice ale stării organismului cu ajutorul irisului persoanei respective. Revenind, există ochi pătrunzători care văd până în străfundurile sufletului, dar nu fac nici un singur rău. Mai există, însă, şi ochi capabili de deochi. Aceştia din urmă emit spre noi, ceilalţi, o cantitate mare din radiaţiile negative pe care le-au înmagazinat în ei. Acestea lovesc, pur şi simplu, aura şi întregul organism al celor din jur şi, dacă aura nu este suficient de puternică, dacă persoana aflată în vizor nu are voinţa de a respinge aceste energii negative, ei bine, va avea de suportat consecinţele. În unele cazuri, dintre cele mai neaşteptate: de la dureri de cap inexplicabile, greţuri şi vărsături, până la stări de leşin şi chiar boli. Ochi cu adevărat pătrunzători, care văd în cugetul celorlalţi, care simt starea de spirit şi care pot exercita o influenţă mai mult sau mai puţin pozitivă, uneori chiar negativă, au avut multe personalităţi: Lev Tolstoi, se spune, pătrundea cu privirea până dincolo de cel cu care stătea de vorbă; Rasputin, cel care pusese stăpânire pe cugetele şi voinţa Romanovilor (ţarul şi ţarina Rusiei), avea o privire grea, apăsătoare... Despre acest personaj misterios care a influenţat destinele celor din jur, a cărui moarte a fost mai mult decât cumplită - vom scrie într-un număr următor.