Speciile de mamifere care trăiesc în grupuri au o durată de viaţă în general mai mare comparativ cu cele solitare, a descoperit un grup de cercetători chinezi, transmite marţi agenţia Xinhua.

Mamiferele prezintă o variaţie de 100 de ori a duratei maxime de viaţă, de la mai puţin de doi ani, în cazul chiţcanilor (soricide) până la peste 200 de ani, la balenele de Groenlanda. Acest decalaj al duratei de viaţă a condus la numeroase studii ştiinţifice menite să dezvăluie cauzele.

Mamiferele reprezintă grupul de animale cu cea mai reuşită „radiaţie adaptivă" (termen din biologia evoluţionistă) şi cea mai completă funcţionare fiziologică. Ele sunt în marea majoritate vivipare, iar mamiferele femele alăptează pentru a-şi hrăni puii. De asemenea, prezintă un comportament social mai complex comparativ cu alte animale şi au forme de organizare socială diferite.

„În mod normal, organizarea socială a mamiferelor poate fi împărţită în trei categorii de bază: solitară, în pereche şi în grup", a declarat Zhou Xuming, cercetător la Institutul de Zoologie din cadrul Academiei de Ştiinţe din China.

În studiile anterioare referitoare la organizarea socială şi durata de viaţă a mamiferelor, oamenii de ştiinţă s-au concentrat în general pe diferite grupuri dintr-o singură specie. „Totuşi, rezultatele studiilor anterioare au fost adesea asociate cu istoria de viaţă specifică a unor anumite specii, iar universalitatea lor a fost limitată", a spus Zhou. Spre deosebire de studiile anterioare, echipa de cercetare condusă de Zhou a efectuat o analiză filogenetică comparativă a aproximativ o mie de specii de mamifere, inclusiv elefanţi africani, lemuri cu coadă inelară, lilieci cu potcoavă şi dugong - un mamifer marin -, pe baza a trei tipuri de organizare socială şi a longevităţii, potrivit studiului publicat în jurnalul Nature Communications.

Pe lângă studiile ample efectuate asupra a aproximativ o mie de specii de mamifere, cercetătorii au realizat şi analize transcriptomice pe 94 de specii dintre acestea. „Am identificat 31 de gene şi căi asociate implicate în hormoni şi imunitate", a spus Zhou. El a notat că nivelurile de expresie şi ratele evolutive ale acestor gene şi căi asociate prezintă o corelaţie semnificativă cu organizarea socială şi durata de viaţă. Astfel, poate exista o asociere între organizarea socială şi longevitate.

De exemplu, chiţcanii solitari sunt similari ca greutate şi alte însuşiri cu liliecii cu potcoavă care trăiesc în grup. Cu toate acestea, durata de viaţă a chiţcanilor este de doar doi ani, în timp ce cea a liliecilor poate fi de până la 30 de ani. Traiul în grupuri poate reduce, de asemenea, riscul ca mamiferele să fie capturate de prădători sau să sufere de foame şi, în acelaşi timp, este benefic pentru mamiferele rănite, gestante sau vârstnice, care pot primi astfel ajutor de la semenii lor pentru a depăşi unele dificultăţi cu care se confruntă.

„Există o asociere între durata maximă de viaţă a mamiferelor şi organizarea socială, însă nu este o co-evoluţie completă", a subliniat Zhou Xuming. Factorii care afectează durata de viaţă a mamiferelor sunt foarte complecşi, iar organizarea socială nu reprezintă singurul factor care o influenţează.