O clujeancă a mers pe urmele tuaregilor, supranumiți oamenii albaștri ai deșertului”, în Niger și a locuit timp de o săptămână în luna decembrie 2016 la un localnic din orașul Agadez.

 

În urma experienței africane, Marcela Câmpian vrea să genereze în România conceptul de turism solidar, astfel încât vizitatorii să plătească serviciile oferite de locuitorii unor zone mai puțin exploatate din punct de vedere turistic, cazare și masă, la tarif de hotel și restaurant. Marcela Câmpian a sărbătorit Ziua Națională a Nigerului, 18 decembrie, marcată anual prin rotație în fiecare dintre cele opt regiuni ale țării, în orașul Agadez, considerat capitala neoficială a tuaregilor, unde a ajuns de la Paris cu un avion alături de 75 de turiști din Franța. Pentru Niger, vizele se pot obține doar de la ambasadele României din Paris și Moscova, întrucât nu există relații diplomatice între țara noastră și Niger. „Am mers în Niger să descopăr tuaregii, o populație mitică, supranumiți oamenii albaștri ai deșertului, pentru că poartă, într-un fel distinctiv, turbane din lână vopsite în albastru –indigo, iar în contact cu pielea lor aceasta lucește în albastru. Tuaregii sunt împrăștiați, în special, pe teritoriul în cinci state din Africa – Niger, Ciad, Mali, Libia și Algeria. Vroiam să merg pe urmele loc încă de acum 11 ani, când am fost prima oară în Niger, dar nu am am avut ocazia să merg atât de aproape. Am ajuns în Agadez, împreună cu Laura Oșean, medic din București, iar timp de o săptămână, în perioada 13 – 20 decembrie 2016, am locuit în casa unui localnic, capul familiei având trei soții și 25 de copii. Fiecare soție era de altă etnie, niciuna nefiind din etnia lui. Cred că acesta este cel mai elocvent exemplu despre ce înseamnă multiculturalism. Acolo am mâncat, la comun, cu mâna, din tava de cuș-cuș cu legume și carne de capră”, a povestit clujeanca. Ea a primit un permis din partea autorităților să iasă din Agadez și a dormit o noapte într-un sat tradițional tuareg, dar a vizitat în oraș și moscheea construită din pământ cu paie în anul 1500, care face parte din patrimoniul UNESCO. „Viața tuaregilor, ca populație nomadă, depinde de capacitatea lor de mișcare ca să poată ajunge în zonele în care își pasc animalele, fiind crescători de capre, oi și cămile. Obligați să rămână oarecum între granițele statele, viața lor s-a schimbat, copiii lor au trebuit să meargă la școală, dar tuaregii nu sunt obișnuiți cu un astfel de stil. De-a lungul anilor au avut loc mai multe rebeliuni iar tuaregii au fost asociați cu mișcările islamice astfel încât, din punct de vedere politic, au fost izolați, și, deși sunt o populație numeroasă, vocea lor nu prea este auzită. Zona din Niger în care locuiesc tuaregii este considerată periculoasă de autoritățile franceze, turiștii fiind avertizați să nu stea în zonă mai mult de 48 de ore, dar situația de acolo este, în realitate, cu totul alta”, a mai spus clujeanca. A întâlnit în Agadez o interacțiune umană care devine foarte profundă, „oameni care, nu doar că te invită la ei în casă și la masă ci descoperi că se gândesc numai la pace”. În urma experienței sale africane, clujeanca va încerca să genereze în România un turism autentic, de descoperire a unor zone mai puțin exploatate din punct de vedere turistic, cum este cea a Sahelului, zona sub sahariană. „Un turism solidar înseamnă să plătesc pentru cazarea acasă la localnic prețul ca pentru un hotel de 3 stele iar mâncarea gătită de soția lui la preț de restaunat, pe care o mănânc împreună cu el. Eu merg să cheltui aceiași bani dar în alt scop. Dacă am nevoie de o mașină, o închiriez de la gazde sau de la un ghid local, iar banii merg direct și mai mulți acolo unde este nevoie de ei”, a explicat Marcela Câmpian.