O descoperire uimitoare după 200 de ani - Secretul din părul lui Beethoven
Moartea compozitorului german Ludwig van Beethoven a fost probabil rezultatul unei infecții cu hepatita B, exacerbată de consumul de alcool și de numeroșii factori de risc pentru boli hepatice, reiese din analize recente ale ADN-ul din mostre autentificate de păr.
Beethoven s-a stins din viață după o boală îndelungată în martie 1827. Țintuit la pat încă de la Crăciunul precedent, a fost atacat de icter, cu membrele și abdomenul umflate, iar fiecare respirație era o luptă. În timp ce colaboratorii săi se ocupau de sortarea obiectelor personale, au descoperit un document pe care Beethoven îl scrisese cu un sfert de secol mai devreme - un testament în care îi ruga pe frații săi să facă publice detalii despre starea sa de sănătate.
Astăzi nu mai este niciun secret faptul că unul dintre cei mai mari muzicieni pe care i-a cunoscut vreodată lumea a fost surd funcțional. La aproape două secole de la moartea lui Beethoven, o echipă de cercetători a încercat să îi îndeplinească testamentul într-un mod pe care Beethoven nu l-ar fi crezut posibil, analizând genetic ADN-ul din mostre autentificate de păr.
„Scopul nostru principal a fost să facem lumină asupra problemelor de sănătate ale lui Beethoven, printre care, după cum se știe, se numără pierderea progresivă a auzului, care a început la mijlocul sau la sfârșitul anilor 20 și care a dus în cele din urmă la surditate”, a explicat biochimistul Johannes Krause de la Institutul Max Planck pentru Antropologie Evolutivă din Germania într-o declarație de presă în 2023, când au fost dezvăluite rezultatele.
Cauza principală a acestei pierderi de auz nu a fost niciodată cunoscută, nici măcar de medicul său personal, Dr. Johann Adam Schmidt. Ceea ce a început ca un tinitus la 20 de ani a făcut încet-încet loc unei toleranțe reduse la zgomote puternice și, în cele din urmă, unei pierderi a auzului, punând capăt efectiv carierei sale de artist interpret.
Într-o scrisoare adresată fraților săi, Beethoven recunoștea că era „iremediabil afectat", până la punctul de a se gândi la sinucidere.
Compozitorul nu a trebuit să se confrunte doar cu pierderea auzului. Se spune că a suferit dureri abdominale severe și crize cronice de diaree. Cu șase ani înainte de moartea sa au apărut primele semne de boală hepatică, o boală despre care se crede că a fost, cel puțin în parte, responsabilă de moartea sa la vârsta relativ tânără de 56 de ani.
Surpriza din genele sale
În 2007, o investigație medico-legală asupra unei șuvițe despre care se credea că ar fi părul lui Beethoven a sugerat că otrăvirea cu plumb ar fi putut să-i grăbească moartea, dacă nu cumva ar fi fost responsabilă în cele din urmă de simptomele care i-au curmat viața. Un ultim studiu, publicat în martie 2023, a demontat însă teoria, dezvăluind că părul nu a provenit niciodată de la Beethoven, ci mai degrabă de la o femeie necunoscută.
Pare că moartea compozitorului a fost rezultatul unei infecții cu hepatita B, exacerbată de consumul de alcool și de numeroșii factori de risc pentru boli hepatice.
„Nu am reușit să găsim o cauză definitivă pentru surditatea lui Beethoven sau pentru problemele gastrointestinale", a declarat Krause. „Într-un fel, rămânem cu mai multe întrebări despre viața și moartea celebrului compozitor de muzică clasică. Unde a contractat hepatita? Cum a reușit o șuviță de păr de femeie să treacă drept a lui Beethoven timp de secole? Și ce se ascundea în spatele durerilor de stomac și a pierderii auzului? Având în vedere că echipa a fost inspirată de dorința lui Beethoven ca lumea să înțeleagă pierderea sa auditivă, este un rezultat nefericit. Deși a existat o surpriză îngropată printre genele sale”.
O investigație suplimentară care a comparat cromozomul Y din mostrele de păr cu cele ale rudelor moderne care descind din linia paternă a lui Beethoven indică o neconcordanță. Practic, o analiză a cromozomului Y dezvăluie o neconcordanță, sugerând o paternitate extraconjugală în linia paternă a lui Beethoven, cu 7 generații înaintea nașterii sale.
Cercetarea a fost publicată în Current Biology.
Comentarii
Nu există nici un comentariu.