Mumiile antice egiptene aveau un miros mai degrabă „lemnos”, „picant” și „dulce”, potrivit unui studiu publicat joi în revista editată de American Chemical Society, informează DPA.

Cercetătorii au analizat nouă corpuri mumificate de la Muzeul Egiptean din Cairo, dintre care majoritatea datează din mileniile I și II î.Hr., folosind o combinație de instrumente și tehnici senzoriale, în cadrul primului studiu de acest gen din lume.

„Mirosul corpurilor mumificate a atras de ani întregi un interes semnificativ din partea experților și a publicului larg, dar până acum nu a fost efectuat niciun studiu științific combinat chimic și perceptiv”, a declarat autorul principal al cercetării, profesorul Matija Strlic de la University College London (UCL) și Universitatea din Ljubljana.

„Această cercetare revoluționară ne ajută cu adevărat să planificăm mai bine conservarea și să înțelegem materialele vechi de îmbălsămare. Ea adaugă un alt nivel de date pentru a îmbogăți expoziția muzeală a corpurilor mumificate”, a adăugat el.

Cercetătorii au apelat la un grup de „adulmecători” umani instruiți, care aveau sarcina de a descrie calitatea, intensitatea și caracterul plăcut al mirosurilor, precum și să măsoare moleculele și compușii implicați în acele mirosuri, prin metode cum ar fi cromatografia gazelor și spectrometria de masă. Acest lucru a permis echipei să determine dacă acele componente proveneau de la conservanți, microorganisme sau pesticide, de exemplu.

Conform studiului, experții au calificat rămășițele mumificate drept „plăcute din punct de vedere hedonic”, cu descriptori „balsamici” (mirosuri „grele”, „dulci”, „lemnoase”).

Mirosurile au fost descrise ca fiind lemnoase în 78% din studiile de caz, picante în 67% și dulci în 56%, în timp ce „asemănătoare cu tămâia” și „stătut, rânced” au primit fiecare 33% din totalul evaluărilor.

Cecilia Bembibre, cercetătoare la UCL, a declarat că noul studiu subliniază „importanța utilizării simțurilor pentru a înțelege trecutul”.

Mumificarea în Egiptul Antic presupunea de obicei tratarea trupului unei persoane decedate cu uleiuri și rășini, inclusiv cele de pin, cedru și ienupăr, pentru a conserva corpul și sufletul în viața de apoi și pentru a le oferi mumiilor un miros plăcut.