Un sistem robotic destinat să curețe deșeurile de pe fundul mării, realizat cu ajutorul unei echipe de cercetători de la Universitatea Tehnică din Cluj Napoca, a trecut cu succes primele teste în condiții reale în apele din apropierea orașului Dubrovnik, Croația.

 

Sistemul de curățare, care funcționează în mod similar cu aspiratoarele-robot de acasă, a fost capabil să vadă deșeurile de pe fundul mării și să se deplaseze spre ele. O sticlă de plastic a devenit primul deșeu oficial care a fost ridicat de pe fundul mării. Această serie de teste reprezintă un mic pas spre obiectivul umanității de a curăța, printr-o soluție rentabilă, fundul mărilor și oceanelor, unde se găsesc peste 90% din deșeurile marine.

Sistemul de curățare a deșeurilor este compus din roboți subacvatici, o navă de suprafață și o dronă care lucrează împreună. Iniţial, roboții subacvatici și dronele localizează și identifică deșeurile de pe fundul mării, utilizând senzorii și inteligența artificială. Atunci când sunt detectate deșeuri, un robot subacvatic echipat cu un dispozitiv de prindere este trimis să le colecteze. Sistemul este în curs de dezvoltare începând de acum doi ani în cadrul proiectului SeaClear (SEarch, identificAtion and Collection of marine Litter with Autonomous Robots), finanțat din fonduri europene, care reunește cercetători și companii din cinci țări europene.

În luna octombrie a acestui an, trei componente-cheie ale sistemului au fost testate în condiții acvatice reale: robotul de inspecție subacvatică, un prototip de al sistemului de prindere și o dronă aeriană. „Am mers într-o zonă turistică din Croația, insula Lokrum de lângă Dubrovnik, care este unul dintre primele locuri pe care dorim să le curățăm odată ce sistemul SeaClear va fi pe deplin operațional”, a declarat profesorul Lucian Bușoniu, din cadrul Universității Tehnice din Cluj Napoca, coordonatorul echipei românești.

Cu ocazia acestui prim test, robotul SeaClear a adus la suprafață și primul deșeu „oficial”: o sticlă de plastic. Evenimentul a avut loc în timpul unui test dintr-o a doua locație, tot în apropiere de Dubrovnik, Croația, dar cu apă mai puțin limpede. Echipa a testat un prototip de dispozitiv de prindere, printat 3D, pentru a identifica funcționarea în condiții reale, precum și punctele slabe ale design-ului care determină ruperea instrumentului. Pentru a avea o dovadă a conceptului, cercetătorii au folosit un alt tip de dispozitiv de prindere, deja existent pe piață, și au reușit să adune cu succes gunoiul sub apă.

Testul a fost important și pentru partea de software a proiectului. „Conceptul este simplu în esenţă și nu se deosebește cu mult de roboțeii de curățenie de acasă”, spune profesorul Lucian Bușoniu, de la Universitatea Tehnică din Cluj, România, care coordonează efortul de identificare a deșeurilor în cadrul proiectului european. „Cu toate acestea, complexitatea poziționării și controlului robotului, precum și a identificării și colectării gunoiului este mult mai ridicată, iar obiectivele sistemului sunt mult mai dificil de atins. A fost aşadar important să testăm conceptul, iar acum trebuie să analizăm toate seturile de date provenite de la camere, sonar și senzorii de poziționare a robotului, pentru a îmbunătăți software-ul.”

 

În luna septembrie a anului 2020, o acțiune de curățare a deșeurilor marine exclusiv umană care a avut loc în aceeași zonă de testare, în apropiere de insula Lokrum, a dus la colectarea de către 17 scafandri a peste 88 kg de deșeuri de pe fundul mării într-o perioadă de o oră. Când va fi finalizat, sistemul SeaClear ar trebui să obțină rezultate similare cu o intervenție umană minimă.

SeaClear este un proiect european finanțat prin programul Orizont 2020, care a fost lansat la 1 ianuarie 2020. Acesta se desfășoară până în decembrie 2023. Bugetul total este de aproximativ 5 milioane euro. Echipa proiectului este formată de 49 de cercetători din opt parteneri din cinci țări.

Cei opt parteneri sunt: TU Delft, Autoritatea Portuară din Hamburg, Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, Subsea Tech, TU München, Fraunhofer CML, Universitatea din Dubrovnik și Agenția Regională DUNEA din Croația.