Editura franceză Gallimard a anunţat că va publica, pe 18 martie, un volum aparţinând autorului francez Marcel Proust, care nu a mai văzut lumina tiparului până în prezent.

Intitulat „Les Soixante-quinze feuillets” („Şaptezeci şi cinci de pagini”), volumul conţine versiuni de lucru ale unor episoade dezvoltate în capodopera „A la recherche du temps perdu” („În căutarea timpului pierdut”) şi oferă acces la „codul primordial al operelor lui Proust”.

Lucrarea conţine texte scrise în 1908, aproximativ în perioada în care Proust începuse să lucreze la volumul „În căutarea timpului pierdut”, creaţie publicată între anii 1913 şi 1927. Textele au aparţinut unei colecţii de documente deţinute de editorul Bernard de Fallois, care a decedat în 2018. În timpul vieţii, De Fallois a supervizat publicarea postumă a mai multor creaţii semnate de Proust, inclusiv „Jean Santeuil”, primul roman al autorului francez, scris în anii 1890 şi rămas neterminat.

De Fallois a dezvăluit pentru prima dată existenţa textelor din „Les Soixante-quinze feuillets” în prefaţa unei colecţii de eseuri semnate de Proust şi publicate postum în 1954, „Contre Sainte-Beuve”. De Fallois a descris „Les Soixante-quinze feuillets” ca fiind „un ghid preţios” pentru înţelegerea „A la recherche du temps perdu” şi „un jurnal de bord al creaţiei lui Proust”, care include şase episoade pe care autorul le va dezvolta şi le va include în cele din urmă în capodopera finală. De Fallois a precizat însă că Charles Swann, personajul principal din „A la recherche du temps perdu”, nu apare în această lucrare, trăsăturile sale regăsindu-se în mai multe personaje diferite.

Mult timp s-a crezut că textele din „Les Soixante-quinze feuillets” sunt pierdute. Ele au fost căutate de savanţii francezi timp de decenii, unii dintre aceştia ajungând la concluzia că textele nici nu există.

Săptămâna aceasta însă, editura Gallimard a dezvăluit că documentele au fost descoperite în arhivele De Fallois, pe care editorul le-a lăsat moştenire Bibliotecii Naţionale din Franţa după moartea sa. Printre documente se aflau două texte nepublicate, oferite lui De Fallois de nepoata lui Proust, Suzy Mante-Proust, în 1949. Primul dintre acestea, tradus în engleză cu titlul „The Mysterious Correspondent”, a fost publicat în 2019.

Într-un comunicat pe pagina sa de internet, Gallimard a descris „Les Soixante-quinze feuillets” ca „Sfântul Graal proustian”, etichetând redescoperirea textelor drept o „lovitură de trăsnet”.

Fără să ofere prea multe detalii, editorul a precizat că volumul va fi „o piesă-cheie din puzzle” şi va pune într-o lumină nouă capodopera în şapte volume a lui Proust întrucât conţine personaje şi scene similare.