România a întrerupt temporar tradiţionalul joc de glenze în politica externă. Am devenit, din nou, o ţară predictibilă şi ceva mai previzibilă, iar acesta este marele câştig al declaraţiilor răspicate de la Cotroceni. Lor li se opun avocaţii duplicităţii, legaţi prin fire ştiute sau nevăzute de Moscova, cuplaţi la nebănuitele ei resurse. Ei, duplicitarii, ne ametescă cu preţul gazului rusesc, prorocesc întunericul de la Răsărit dacă nu ne vom arunca la picioarele Gazprom cerând puţină lumină. Avem însă şansa să ne spălăm trecutul de trădători eterni, ruşinea de ţară care şi-a abandonat, de-a lungul istoriei, toate alianţele în care a intrat. Iar şansa asta se cheamă, vă place sau nu, Traian Băsescu.


