La vremuri noi, preşedinte şi guvernanţi noi Anul electoral 2004 a stat sub semnul echilibrului între forţele politice şi, spre final, sub semnul schimbării. Este anul în care se poate vorbi de apariţia unui nou gen de alegător, implicat, care a înţeles să-şi folosească votul raţional, vot care a evidenţiat o Românie cu două viteze. În urma alegerilor parlamentare din 28 noiembrie, după redistribuirea voturilor, mandatele au fost împărţite astfel: la Camera Deputaţilor, 113 i-au revenit PSD, PUR-19; Alianţei D.A.-112 mandate; PRM- 48, iar UDMR-22. Acestora li se adaugă cele 18 mandate de deputaţi atribuite minorităţilor naţionale. La Senat, din cele 137 mandate, 46 i-au revenit PSD, PUR- 11, 49-Alianţei D.A., 21-PRM şi UDMR-10. Având în vedere aceste rezultate, stabilitatea viitorului guvern urma să depindă de preşedintele care urma a fi ales, dar şi de jocurile politice ulterioare - noi alianţe, migrări de parlamentari, interese personale şi de partid, care pot provoca răsturnări de situaţie în Parlament. Un preşedinte... cincinal Din acest considerent, adevărata tensiune s-a concentrat în jurul scrutinului prezidenţial. Potrivit Constituţiei, preşedintele român are atribuţii importante în materie de politică externă, apărare şi în situaţii de criză. El poate participa la şedinţele guvernului, în care caz le şi conduce, şi poate iniţia un referendum. Preşedintele poate să nu promulge o lege şi să ceară reexaminarea ei în Parlament sau să ceară verificarea constituţionalităţii ei de către Curtea Constituţională, dar numai o dată. Dupa ce primeşte varianta revăzută sau confirmarea Curţii Constituţionale, preşedintele este obligat să promulge legea. O funcţie foarte importantă a preşedintelui este numirea primului-ministru şi a guvernului în urma votului în Parlament. Însă votarea unui anumit guvern de către parlament depinde mult şi de persoanele pe care preşedintele le desemnează ca posibili prim-miniştri. De aici s-a tras concluzia că, în limitele actualei Constituţii, preşedintele poate forţa dizolvarea parlamentului. Cu calculatorul s-a minţit poporul? Pentru funcţia supremă în stat s-au bătut în primul tur 12 candidaţi, numai unul fiind independent. Astfel, Adrian Năstase, candidatul Uniunii Naţionale PSD+PUR, a obţinut 40,94% din voturi, Traian Băsescu (Alianţa D.A. PNL-PD) - 33,92%, C.V. Tudor (PRM) - 12,57%, Marko Bela (UDMR) - 5,10%, Gheorghe Ciuhandu (PNŢCD) - 1,90%, George Becali (PNG) - 1,77%, Petre Roman (FD) - 1,35% şi Gheorghe Dinu - 1,08%. Ceilalţi candidaţi, Marian Miluţ (Acţiunea Populară), Raj Tunaru (Partidul Tineretului Democrat), Ovidiu Tudorici (URR) şi Aurel Rădulescu (Alianţa Populară Creştin Democrată), au întrunit sub 1% din sufragii. Cum nici unul din candidaţi la Preşedinţie nu a întrunit 50 la sută plus unu din voturile alegătorilor înscrişi pe liste, a fost necesar un al doilea tur de scrutin pentru desemnarea şefului statului. Rezultatul alegerilor a fost contestat de opoziţie. Alianţa PNL-PD a atras atenţia aspura abţibildelor autocolante de pe cărţile de identitate care puteau fi dezlipite foarte uşor, în tandem cu posibilitatea alegătorilor în tranzit de vota la orice secţie pe listele suplimentare, ceea ce a făcut ca un mare număr de persoane să voteze de mai multe ori. Traian Băsescu a cerut anularea alegerilor, acuzând Direcţia de statistică de favorizarea unei fraude prin softul pus la dispoziţia BEC, soft prin care un mare număr de voturi nule ar fi fost transferate în contul lui Adrian Năstase şi al PSD. Acuzaţiile au fost respinse de cei vizaţi, iar Guvernul i-a cerut lui Băsescu să prezinte imediat scuze în mod public. Softul BEC a fost verificat de experţi sîrbi la solicitarea Asociaţiei Pro Democraţia, concluzia fiind că nu au existat probleme. Veniţi cu noi în turul doi ! Pentru turul al doilea, Biroul Electoral Central a decis că alegătorii care se vor afla în ziua de 12 decembrie în alte localităţi decât cele de domiciliu îşi vor exercita dreptul de vot în secţiile de votare special organizate în staţiile de cale ferată, în autogări, în porturi şi aeroporturi. Măsura a fost luată după ce anterior reprezentanţii partidelor au refuzat să accepte emiterea unei ordonanţe de urgenţă prin care să se elimine votul pe liste speciale. Decizia BEC a stârnit însă proteste ale alegătorilor din Bucureşti cu puţin timp înainte de închiderea urnelor, în condiţiile în care secţiile speciale înfiinţate au fost puţine, iar mulţi dintre alegători nu şi-au putut exercita dreptul de vot din cauza aglomeraţiei mari. La 12 decembrie, Traian Băsescu a reuşit să recupereze voturile care îl despărţeau de Adrian Năstase. Astfel, din numărul total al voturilor valabil exprimate (10.008.314), pentru Traian Băsescu au votat 5.126.794 de persoane (51,23%), în timp ce Adrian Năstase a obţinut doar 4.881.520 voturi (48,77%). Prezenţa la vot la al doilea tur al alegerilor prezidenţiale a fost de 55,21%, remarcându-se o mobilizare neaşteptată a electoratului. "Cam 25% din cei care au votat pe 12 decembrie sunt tineri între 18 şi 30 de ani. Cam atât reprezintă această categorie de vârstă din întreaga populaţie a României. Dar dacă luăm în calcul că cea mai mare parte a celor 1,5-2 milioane de români aflaţi în străinătate sunt tineri, reiese că mobilizarea la nivelul acestei categorii a fost excepţională", explica preşedintele Asociaţiei Pro Democraţia, Cristian Pârvulescu. Dacă Băsescu a fost preferat de orăşeni, tineri, de cei cu studii medii şi superioare şi de bărbaţi, Năstase a plăcut mai mult ţăranilor, bătrânilor, celor mai puţin educaţi şi femeilor. În aceste condiţii, în declaraţia de presă prin care recunoştea victoria lui Băsescu, Adrian Năstase a vorbit de existenţa a două Românii, una rurală şi alta urbană. Amara coabitare parlamentară Rezultatele alegerilor din 12 decembrie i-au pus pe românii în faţa unei situaţii inedite pe scena politică autohtonă: preşedintele aparţine unei forţe politice, în timp ce în Parlament cel mai mare număr de locuri le deţine o altă formaţiune. Victoria lui Traian Băsescu a schimbat toate datele problemei, în condiţiile în care, după alegerile parlamentare, se părea că PSD nu va avea probleme în alcătuirea unei majorităţi (e drept, fragile). În primul său discurs de preşedinte ales al României, Băsescu a nominalizat "Prioritatea priorităţilor": formarea unei majorităţi parlamentare în jurul Alianţei, iar o "prioritate deosebită" o va reprezenta scoaterea instituţiilor statului de sub influenţa politică, menţionînd că schimbarea PSD de la putere "nu înseamnă că au venit alţi noi stăpîni, de la Alianţă". Traian Băsescu a declarat foarte ferm că victoria sa în turul al doilea al prezidenţialelor e echivalentă cu un sprijin popular pentru o schimbare a întregii guvernări. El a precizat că îl va desemna pe Călin Popescu Tăriceanu drept prim-ministru, iar dacă Parlamentul nu va accepta această stare de fapt, vor fi alegeri anticipate. Aceasta ar fi reprezentat un lux pentru toată lumea, în condiţiile în care toate forţele politice importante şi-au cheltuit cam toate resursele în recent încheiata campanie electorală. În aceste condiţii, după ce fusese aproape convinsă de PSD să meargă împreună pentru forţarea unui guvern, UDMR a arătat brusc spatele social-democraţilor. Gestul Uniunii a fost urmat de decizia PUR de a intra la guvernare, alături de Alianţa PNL-PD. În sprijinul deciziei sale de a-l desemna pe Tăriceanu cu formarea guvernului, Băsescu a invocat argumente de ordin tehnic - numărul de mandate deţinute în Parlament. Mai precis, Uniunea PSD+PUR a obţinut mai multe voturi în alegeri decât Alianţa PNL-PD, dar între cele două blocuri există o deosebire de statut juridic. În 2003, atunci când liberalii şi democraţii au încheiat negocierile pentru constituirea formaţiunii lor comune, au înregistrat-o la tribunal ca alianţă politică. De partea cealaltă, PSD şi PUR au alcătuit în toamna lui 2004 doar o uniune electorală, depunând documentaţia necesară la Biroul Electoral Central, fără înregistrare în instanţă. Aşadar, în timp ce Alianţa există ca entitate juridică, PSD+PUR este formată din două grupuri distincte. Drept urmare, preşedintele ţării, care e abilitat de Constituţie să desemneze primul-ministru, a luat în calcul reprezentarea parlamentară a Alianţei PNL-PD, care deţine 161 de mandate în cele doua Camere, şi cea a PSD, ca partid singular, cu 160 de senatori şi deputaţi. Prin urechile acului Negocierile dintre PNL, PD, UDMR si PUR au dat, în sfârşit, roade, guvernul Tăriceanu fiind validat de Camerele reunite ale Parlamentului, la 28 decembrie 2004, cu 265 de voturi ? pentru ? şi 200 ? împotrivă ?. Cabinetul condus de Călin Popescu-Tăriceanu are trei vice-premieri, oficial intitulaţi miniştri de stat fără portofoliu: democratul Adriean Videanu, pentru coordonarea activităţilor economice, udemeristul Marko Bela, pentru coordonarea activităţilor în domeniul culturii, educaţiei şi integrării europene, şi umanistul George Copos, pentru coordonarea activităţilor privind mediul de afaceri şi IMM-urile. Liberalii au primit şase din cele 16 portofolii: Finanţele Publice - Ionuţ Popescu, Apărarea Naţională - Theodor Athanasiu, Agricultura - Gheorghe Flutur, Cultura - Mona Muscă, Sănătatea - Mircea Cinteză şi coordonarea Secretariatului General al Guvernului - Mihai Voicu. Democraţii au luat şi ei şase ministere: cel al Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei - Gheorghe Barbu, cel al Integrării Europene - Ene Dinga, cel al Administraţiei şi Internelor - Vasile Blaga, cel al Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului - Gheorghe Dobre, cel al Educaţiei şi Cercetării - Mircea Miclea, şi cel al Mediului - Sulfina Barbu. Umaniştii deţin un portofoliu foarte important, al Economiei, prin Codruţ Sereş, iar UDMR deţine Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiilor, prin Nagy Szolt. Un lucru inedit pentru România ultimilor 12 ani este că doi dintre cei mai importanţi miniştri nu sunt înregimentaţi politic. Este vorba de Monica Macovei, la Justiţie, preşedinte al Asociatiei pentru Apărarea Drepturilor Omului - Comitetul Helsinki (APADOR-CH), şi de Mihai Răzvan Ungureanu, la Afaceri Externe. Noul executiv are şi cinci miniştri delegaţi: pentru controlul implementării programelor cu finanţare internaţională - Cristian David (PNL), pentru coordonarea autorităţilor de control - Sorin Vicol (PUR), pentru relaţia cu Parlamentul - Bogdan Olteanu (PNL), pentru lucrări publice şi amenajarea teritoriului - Laszlo Borbely, şi pentru comerţ - Iuliu Vinkler (ambii UDMR). Numirea unor personaje până mai ieri anonime şi ai unor apropiaţi ai săi este un semn clar că Traian Băsescu va încerca să fie cu adevărat un "preşedinte-jucător". Rămâne de văzut ce efect va avea acest fapt asupra eficienţei şi a coerenţei guvernului. Daniel Cain şi Gabriela Vieru