Încă de anul trecut, după ce a câştigat primăria Capitalei în modul cel mai băsescian cu putinţă, Sorin Oprescu era visat de mulţi în postura de contracandidat al lui Traian Băsescu. De atunci încoace, glumeţul chirurg nu pregetă să nege o asemenea posibilitate. "Am reuşit să-mi supăr toţi prietenii. Eu sper să le treacă". Asta este o bună tactică de fată curtată care face pe modesta mimând refuzul. Cu timpul prietenii pot fi tot mai insistenţi, iar ulterior de la prieteni se ajunge la cetăţeni şi uite aşa poate veni clipa când Sorin Oprescu urcat pe valul mulţimii anti Băsescu va spune cu greutatea pe suflet că trebuie s-o facă şi pe asta. Pentru a-şi creea premisele unui asemenea atac electoral, Sorin Oprescu are suficient timp. Să ne aducem aminte că ascensiunea lui în lupta pentru alegerile locale s-a realizat în timp record.

Toate acestea sunt pure ipoteze, dar posibilitatea ca un asemenea scenariu să devină realitate e foarte mare. De ce? În primul rând că performanţa electorală de anul trecut al lui Sorin Oprescu este una istorică. Să învingi la Bucureşti, fief al dreptei, un candidat al partidului aflat la putere nu e de ici colo. Plus că învingând un candidat PDL se clatină puţin mitul invincibilităţii lui Traian Băsescu. Toate acestea trebuiesc puse şi în contextul în care niciunul dintre ceilalţi potenţiali candidaţi nu pare să aibă datele necesare ca să rămână în picioare după un meci cu preşedintele jucător. Cei care nu dau nicio şansă variantei Oprescu în virtutea faptului că un candidat fără un partid puternic nu poate aduna voturile multe de la sate, omit mai multe aspecte. În primul rând că o asemenea variantă se discută doar în cazul unei alianţe a partidelor anti Băsescu. Nici la primăria capitalei, Oprescu n-a fost un independent pur, în fapt s-a bucurat din plin de sprijinul PSD. Oameni care să cumpere voturile de la partidele susţinătoare al lui Oprescu, s-ar găsi fără problemă. Sigur că-n ciuda acestei susţineri, Sorin Oprescu tot nu s-ar putea bucura de o campanie omogenă, de armată organizată, aidoma unui candidat desemnat de un partid. Acest minus este însă puternic compensat de faptul că în România alegerile se câştigă într-o proporţie foarte mare prin televizor, iar cum românii de la sate în marea lor majoritate au televizor, vor fi numai buni de manipulat. Acest atuu al apariţiilor televizate este unul forte pentru Sorin Oprescu, la fel cum e şi pentru Traian Băsescu.
De fapt de ce spun mulţi că Sorin Oprescu este singurul care-i poate ameninţa poziţia lui Băsescu? Răspunsul e simplu, are aceleaşi semnealmente telenovelistice care prind la popor. Chit că n-a făcut mai nimic de când a ajuns primar al Capitalei. În loc de suspendarea autostrăzii, mai degrabă pare a se fi suspendat munca în mandatul lui Oprescu. În rest, mulţi moşi Crăciun şi cârnaţul cel mai lung. Dar acestea nu sunt impedimente pentru un candidat în România. Alta e placa cu care se câştigă la noi. Ideea e să fii băiat de viaţă, aidoma unui personaj de telenovele, să ai ceva de flăcău tomnatec şi vesel, care chiar dacă e cu părul alb sau cu chelie pronunţată să pară că poate oricând s-o mai pişte pe una de fund. Din ăştia vrea poporul, circari şi papagali de televizor. Exact publicul care soarbe cu nesaţ mizeria emisiunilor de divertisment e cel care alege conducătorii în ţara aceasta. În acest caz sunt convins că alegerile care vor veni, vor proba, din nou, acest fapt.

În ceea ce priveşte restul posibililor candidaţi, totul pare lipsit de vlagă în jur. PNL-iştii nemaiavând forţa de a se bate cu cineva din exterior se bat între ei, iar PSD-ul pare a-l lăsa din braţe pe Adrian Năstase, cât îl priveşte pe Mircea Geoană el este tipul candidatului iepure de care pomenea Năstase. Totul converge în a asigura un culoar bun pentru Sorin Oprescu, însă rămâne ca timpul să rezolve şi această problemă.