Împăraţi şi... proletari Nu întâmplător obligaţia demnitarilor şi funcţionarilor publici de a-şi face publice averile nu a fost privită cu ochi buni de unii dintre aceştia. Şi nici nu e de mirare, având în vedere că astfel au fost nevoiţi să-şi dea în vileag agoniselile de-o viaţă, impresionante în unele cazuri, care, totalizate, depăşesc bugetele multora dintre unităţile administrativ-teritoriale. Cu mici excepţii, aleşii, fie ei judeţeni sau orădeni, au o situaţie materială demnă de invidiat, la care oamenii de rând pot doar să viseze cu ochii deschişi. Astfel, consilierii judeţeni se pot mândri cu locuinţe a căror valoare totală pe piaţa imobiliară însumează peste 100 de miliarde lei, iar cei care îi reprezintă pe orădeni în legislativul local şi-au construit sau achiziţionat case de locuit, apartamente şi case de vacanţă în valoare de 72 miliarde lei. Fără nici o îndoială, cel mai avut dintre membrii Consiliului Judeţean este preşedintele Kiss Alexandru, care deţine nu mai puţin de patru case de locuit, una de vacanţă, două spaţii comerciale şi două terenuri, a căror valoare de circulaţie este de peste 30 miliarde lei. La Consiliul Local, "regele" proprietăţilor este reprezentantul UDMR Huszar Istvan, care deţine o casă de locuit şi un apartament, evaluate la peste şase miliarde lei. Chiar dacă au investit în proprietăţi imobiliare, demnitarii locali au mai găsit resurse şi pentru constituirea unor depozite bancare, împrumuturi, plasamente, părţi sociale sau acţiuni la unele societăţi comerciale. Astfel, în urma unui calcul estimativ, se poate observa că aleşii judeţeni însumează la aceste capitole peste 30 miliarde lei, în timp ce colegii lor de la Consiliul Local, împreună cu primarul şi cei doi viceprimari, chiar dacă sunt inferiori din punct de vedere numeric, au peste 34 miliarde lei. Cel mai prolific din acest punct de vedere este consilierul local Marcel Tarţa, care, cu plasamente de peste 19 miliarde lei, a reuşit performanţa să-l depăşească chiar şi pe preşedintele Consiliului Judeţean, Kiss Alexandru, care a acordat împrumuturi şi deţine părţi sociale în sumă de peste 18 miliarde lei. Interesant este faptul că veniturile aleşilor din salarii şi alte surse sunt net inferioare valorii de circulaţie a vilelor în care locuiesc, ceea ce, mai ales în cazul unora, ar lăsa de înţeles că lefurile nu le ajung nici măcar pentru întreţinerea acestora. În total, însă, aleşii judeţeni au venituri de peste 16 miliarde lei, cel mai favorizat fiind vicepreşedintele Gavrilă Ghilea, care, anual, încasează aproape 6 miliarde lei din salarii şi dividende, iar cei locali, peste 14 miliarde lei, banii cei mai mulţi într-un an intrând la Nicolae Rusu, şi anume aproape 2 miliarde lei. Cu toate că noile formulare ale declaraţiilor de avere sunt prevăzute cu rubrici speciale pentru bijuterii şi tablouri, doar primarul Oradiei şi o mică parte dintre consilierii locali au zăbovit asupra acestor paragrafe. Conform declaraţiilor de avere, Petru Filip deţine bijuterii şi obiecte de artă în valoare de 324 milioane lei, Vasile Petruţ - 468 milioane lei, Marcel Tarţa - 670 milioane lei şi Vagi Ladislau - 198 milioane lei. La toate acestea, se adaugă autoturismele proprietate personală, care, în cazul consilierilor judeţeni, sunt în număr de 30, iar al consilierilor locali, 21. Însumate, însă, averile demnitarilor bihoreni totalizează sume importante, care depăşesc bugetele multor instituţii publice sau administraţii publice locale din judeţ. Astfel, în timp ce aleşii judeţeni au averi care depăşesc 150 miliarde lei, nici consilierii locali nu se lasă mai prejos, valoarea agoniselii lor fiind estimată la peste 120 de miliarde lei. Raportând aceste sume la bugetul judeţean - 1000 miliarde lei -, şi cel local - 2000 miliarde lei, putem concluziona că avuţia celor pe care i-am votat reprezintă 15,1%, respectiv 6,1% din banii alocaţi pentru anul 2005 judeţului, respectiv municipiului Oradea. Aşadar, e limpede că cea mai mare parte dintre bihorenii care ne reprezintă interesele în cele două foruri nu sunt nici pe departe oameni simpli. Ceea ce, în mod normal, ar trebui să ne bucure, presupunându-se că nu-şi vor mai urmări doar propriile interese din dorinţa de a-şi rotunji averile. Din păcate, însă, sunt mulţi aceia care consideră că oricât ar avea nu e suficient, drept urmare nu putem spera că de acum încolo se vor dedica în exclusivitate interesului public.