PSD trece prin ceea ce a păţit, la vârf, PCR, în decembrie 89. Vechea gardă este înlăturată de oamenii din linia a doua. Sub pretextul reformării partidului, liderii care au dominat PSD mai bine de un deceniu şi jumătate sunt, treptat, fie marginalizaţi, fie împinşi de la spate să plece văzând cu ochii. În aceste zile, noua generaţie de conducători apelează la orice mijloace pentru a-şi asigura supremaţia, ignorând atât riscul compromiterii totale a PSD în ochii unui electorat de care este tot mai străin, cât şi riscul destrămării partidului. Mircea Geoană şi susţinătorii săi sunt decişi să tranşeze, în următoarea lună, lupta pentru putere. O arată cu orice prilej, de la Consiliul Naţional al PSD încoace. Pentru a preveni orice surprize care le-ar putea strica socotelile, au fost puse la bătaie toate armele posibile. De la invective, până la ameninţări pe faţă şi sancţionări ale posibililor adversari. La ultima reuniune a aleşilor locali ai partidului, Ioan Rus nu s-a sfiit să-l facă nemernic pe Adrian Severin. Apelativul a fost repetat şi la recentul Consiliul Naţional. Severin s-ar fi făcut vinovat de publicarea unui articol intitulat "Republica de la Cluj", în care a criticat colaborarea dintre auto-declaraţii reformatori din PSD cu Traian Băsescu, materializată prin numirea lui George Maior la şefia SRI. Severin deplângea, în acest sens, complacerea partidului în postura de "opoziţie miluită". Ceea ce putea deschide o dezbatere pe tema poziţionării partidului pe scena politică nu a provocat, însă, decât răbufnirea mânioasă a liderului de la Cluj. De altfel, acesta îi ceruse lui Geoană, în faţa aleşilor PSD din ţară, să ia buzduganul şi "să le dea peste fălci boierilor vicleni", cu aluzie directă la Sorin Oprescu. Era greu de crezut că lucrurile pot degenera şi mai rău. Ei bine, săptămâna trecută, Adrian Năstase a primit, pentru delict de opinie, un avertisment ultimativ din partea organizaţiei de sector din care face parte, iar Marian Vanghelie, preşedintele executiv al PSD Bucureşti, s-a repezit la gâtul celui care-l forţase în 2004 să se auto-suspende din partid: "Ne-am săturat de ironiile împuţite ale lui Năstase, pe care nu le mai ascultă nimeni, să îi numărăm ouăle, să îi numărăm băncuţele. Eu nu mai am răbdarea să mai ascult demagogia proastă a lui Năstase". Ca reacţie la sancţiunea primită, Năstase le-a aruncat mănuşa liderilor PSD, cerându-le să-şi asume deschis opţiunea pentru excluderea sa, nu să recurgă la intermediari. Geoană şi Rus au fost nevoiţi să facă un pas înapoi, pentru a nu-l victimiza pe fostul preşedinte. Acesta continuă să critice conducerea partidului, sfidând avertismentele primite. Mascarada orchestrată împotriva lui Năstase aruncă o lumină proastă asupra lui Geoană şi compania. Mai ales că partidul este într-o situaţie şi mai rea decât acum nouă luni, când Năstase a părăsit poziţia de preşedinte executiv. Atunci i se reproşa că din cauza problemelor sale cu justiţia partidul a scăzut în sondaje după alegeri. Căderea vertiginoasă continuă însă, PSD apropiindu-se, după doi ani de opoziţie, de jumătatea procentelor primite în alegeri. Nu e de mirare, însă, dacă avem în vedere imobilismul total care caracterizează partidul de când în fruntea sa se află Geoană. Din păcate, reformarea nu înseamnă altceva decât înlocuirea mafioţilor care aveau ştaif şi carte cu gherţoi care put a neam prost, de teapa unui analfabet obraznic ca Vanghelie. De la vârf şi până în teritoriu, PSD-ul e încremenit ca forţă politică. De modul în care îşi îndeplineşte rostul său ca partid de opoziţie e hilar să mai vorbim. Erorile Puterii au rămas nesancţionate, atât la centru, cât şi în teritoriu. Singura preocupare a conducerilor, centrală şi locale, este asigurarea poziţiilor de vârf pentru următorii patru ani. Că partidul tinde să devină o anexă penibilă a PD-ului şi-a lui Traian Băsescu, Dumnezeu cu mila. Că Becali muşcă din baza electorală tradiţională, aşişderea. Cui îi mai pasă, în aceste condiţii, că oamenii de valoare se îndepărtează de un partid care nu are nevoie de militanţi competenţi, ci de voci obediente? Cramponarea de propriile vanităţi şi recurgerea la metode josnice şi discursuri jegoase pentru anularea oricărei dorinţe de competiţie nu fac altceva decât să adâncească atât criza de identitate, cât şi aceea de imagine prin care trece PSD-ul. Mai mult decât atât, lupta oarbă pentru putere pune în pericol însăşi integritatea partidului. Căci Mircea Geoană şi echipa lui nu se întreabă peste ce vor mai trona dacă Iliescu, Năstase, Oprescu şi alţi lideri cu priză reală la electorat ar părăsi un pseudo-partid atât de "reformat", încât dinspre el nu se mai aude decât şuieratul buzduganului lui Geoană, acompaniat de chiţcăitul de guzgan al lui Vanghelie.