Ghilotina comisiilor face mari furori în sânul coaliţiei. Toată lumea fremăta la gândul unui iminent divorţ politic. Dar iată că, aidoma unor părinţi responsabili care se gândesc la viitorul copiilor lor, cei din coaliţie declară că nu se despart, deoarece îi apasă grija pentru ţara "cotropită" de criză. Dar ce a făcut această coaliţie pentru a diminua efectele crizei, astfel încât să fie o mare pierdere pentru ţară destrămarea ei?

Măsura economică de-a strânge cureaua o ştia şi un ţăran negustor, nu e nevoie de o mare coaliţie pentru asta. Bineînţeles că totul e o mimă electorală, nimeni nu vrea să iasă de la guvernare, dar e firesc că pentru a-şi satisface electoratele opozabile între ele, fruntaşii celor două partide sunt nevoiţi să întreţină puţină discordie. Urmează campania electorală, aşa că ar fi culmea să avem parte de linişte. Unul din indiciile clare că nu se pune problema unui război în toată regula între cele două partide de guvernământ este candidatura lui Mircea Geoană la preşedinţie. Omul cu cele mai mici şanse să-l învingă pe Traian Băsescu a fost aruncat în lupta prezidenţială. Curios este şi faptul că Geoană şi-a anunţat foarte devreme candidatura. Scopul a fost unul foarte clar, trebuia asigurată din timp întâietatea faţă de Adrian Năstase sau faţă de un alt posibil candidat serios. Lansându-şi candidatura încă de la începutul anului, Geoană a tranşat lupta în interiorul partidului, sufocând posibilitatea de-a ieşi la luptă un adversar veritabil şi redutabil, precum Adrian Năstase, care cu siguranţă că ar fi ameninţat serios mariajul coaliţiei. La fel s-a întâmplat şi-n cazul PNL-ului, chiar dacă acolo a lipsit miza guvernării. Crin Antonescu s-a aruncat rapid în luptă pentru a elimina de la început orice rivalitate. Ambii perdanţi în lupta de partid, Năstase şi Tăriceanu reprezentau adversari de un calibru mai mare decât câştigătorii. Nimic mai frumos pentru Traian Băsescu, care e mereu compătimit, dar, în acelaşi timp, nimic din jur nu pare a-i eclipsa forţa electorală. Pe foarte mulţi adversari înverşunaţi ai lui Traian Băsescu îi irită la culme faptul că acesta nu-şi anunţă candidatura. De aceea de câteva luni încoace s-a organizat un cor care să-i cânte prohodul lui Băsescu, doar, doar acesta va răspunde provocării şi va intra în luptă ca un taur enervat de flamura roşie care i s-a fluturat prin faţă. Băsescu a ştiut că a-şi anunţa candidatura din timp ar fi însemnat să-şi dea cu stângul în dreptul. Şi aşa orice ieşire în public este taxată drept acţiune electorală, darmite dacă ea ar fi fost făcută din ipostaza de candidat anunţat. Nemaivorbind de criticile care i s-ar fi adus ca şef de stat în vremuri de criză căruia în iresponsabilitatea sa îi arde de candidaturi şi campanii. Nici tiribomba candidaturii lui Oprescu aruncată de marii sforari anti-Băsescu nu a avut efectul scontat de a-l provoca pe jucătorul de la Cotroceni. Oricine cu mintea limpede realizează că de varianta Oprescu se va alege pleava. Chiar dacă va intra în luptă ca independent, nu are nicio şansă să intre în turul doi. E nevoie de un partid cu o structură care să haşureze cât mai mult din solul electoral al ţării. Singura mişcare ce l-ar putea propulsa pe Oprescu în turul doi ar fi repetarea scenei "dragă Stolo", cu-n plâns al lui Geoană, de data asta. Băsescu va candida sigur, dar nu înainte de termen. Această expectativă are rostul de a nu-l uza politic şi de-a nu cădea în sondaje. Avantaj conservat cu lejeritate în faţa unor candidaţi fără vână precum Geoană şi Antonescu. Defectul capital al celor doi candidaţi este că nu au puterea de a seduce şi implicit capta voturile nemulţumiţilor crizei. Multe din voturile acestea vor merge spre PRM şi Vadim. Şi Traian Băsescu va capta prin faptul că nu s-a aruncat în lupta prezidenţială, iar când o va face va veni din postura celui nemulţumit de guvern şi solidar cu poporul.

Liderii populari au mereu succes la noi, cu atât mai mult în vremuri de criză. Până la sorocul final va continua bâlciul coaliţiei, care ne vinde în continuare, ba circ, ba gogoşi, prin care să înţelegem că rămân nu din interes împreună, ci pentru a nu rămâne orfani, copii mulţi şi neajutoraţi fără această coaliţie, cetăţenii ţării.