Peste câteva zile, la 1 februarie, expiră termenul prevăzut de lege pentru publicarea declaraţiilor de avere ale funcţionarilor publici, aleşilor locali şi judeţeni, parlamentarilor şi altor categorii de demnitari. După ce mătuşa Tamara şi-a ridicat poalele în cap, tot mai mulţi vor fi cei care vor declara, "pe cuvânt de demnitar", că, în ultimul an, averea lor a rămas aceeaşi, ba poate chiar au sărăcit. Că politica nu este apanajul sărăntocilor este, deja, o certitudine, întărită atât de sondajele de opinie, cât şi de politicienii înşişi. Un recent studiu sociologic realizat pe un eşantion reprezentativ la nivelul întregii ţări releva faptul că majoritatea românilor percep drept cea mai facilă metodă de îmbogăţire nu afacerile, nu munca în străinătate, nu jocurile de noroc, ci intrarea în politică. Nimeni însă nu a avut curiozitatea să nuanţeze chestionarul, pentru a afla dacă accederea în rândul politicienilor se poate face având ca unic propulsor vântul care fluieră prin buzunare. Mai mult, în spatele uşilor închise ale ultimei reuniuni a conducerii PSD, s-a pus degetul pe rană şi s-a spus pe şleau: locurile eligibile de pe listele electorale se cumpără pe rupte. Vrei să fii deputat? Nimic mai simplu! Împrumuţi o sută de mii de euro şi pariezi cu "el lidero maximo", sau cu locotenenţii săi, pe primul sau al doilea loc al listei judeţene de candidaţi. Vei pierde rămăşagul, dar vei câştiga mandatul, având ocazia să-ţi faci mendrele patru ani în legislativul ţării şi să te bucuri de toate privilegiile aleşilor. Paşaport diplomatic, diurnă de serviciu, limuzină, indemnizaţie echivalentă cu salariul unui ministru, dublată de o sumă forfetară identică, pentru cheltuirea căreia nu trebuie să dai socoteală, başca posibilitatea traficării influenţei la toate nivele de decizie ale instituţiilor statului. Aşa se face că suta de mii de euro investită în confortul unui fotoliu parlamentar se amortizează în prima jumătate a mandatului, iar agoniseala celei de-a doua jumătăţi poate constitui arvuna pentru reînnoirea lui. Dacă nu cumva se îngustează lista spre vârf şi se declanşează licitaţia pentru locurile eligibile, o dată cu scăderea cotaţiei partidului în opţiunile electoratului. Celui care câştigă rămăşagul nu îi rămâne decât să-şi mai inventeze încă o mătuşă.