Cu patru mandate de parlamentar – două în Camera Deputaților (2000-2008) și două în Senat (2008-2012 și 2016-2020) – între care se interpune cel de președinte al Consiliului Județean Bihor (2012-2016), deținând funcția de președinte al filialei PNL Bihor în perioada 2000-2016 și pe cea de vicepreședinte al Senatului (2017-2018), Cornel Popa este, fără, îndoială, o figură marcantă a vieții politice bihorene postdecembriste.

Zilele trecute, politicianul Cornel Popa anunța, în cadrul unei conferințe de presă, retragerea sa din politică, prilej cu care prezenta și un bilanț succint al celor două decenii de activitate în serviciul Bihorului și al bihorenilor. Desigur, un astfel de moment nu putea trece neobservat, iar presa județeană l-a relatat așa cum se cuvine, numai că un bilanț ce vizează munca unui om desfășurată pe durata a douăzeci de ani poate părea, de cele mai multe ori, prea sec, prea tehnicist, valențele statistice prevalând și răpind publicului plăcerea de a intra, pe firul poveștii, dincolo de consecințe, de efecte, pentru a înțelege resorturile intime care au stat în spatele faptelor.

Acesta a fost, de altfel, motivul pentru care i-am solicitat fostului parlamentar Cornel Popa un interviu mai amplu, din care să aflăm nu „cui prodest” – pentru că asta e clar din capul locului: Bihorului, ci „cum”, solicitându-i interlocutorului nostru, care, probabil, s-a considerat „liber de sarcini” odată cu terminarea amintitei conferințe de presă, să devoaleze principii și metode de lucru, să treacă de la nivelul dărilor de seamă la cel al mărturisirilor. Cu eleganța și calmul recunoscute, Cornel Popa a acceptat să o ia de la capăt, fie și numai în ceea ce privește relația cu presa și publicul cititor, dacă în privința ieșirii de pe scena politică este de neclintit.

 

Șaisprezece ani în Parlament, 29 de legi inițiate, sute de luări de poziție în numele intereselor bihorenilor

 

Reporter: Când ați intrat în politică și de ce ați ales PNL?

Cornel Popa: S-a întâmplat în noiembrie 2000, înaintea alegerilor generale și am făcut-o într-un mod anume: voiam, atunci, să ajut o construcție de dreapta, pentru că, practic, Partidul Național Liberal, în care tocmai intrasem, era deosebit de firav, obținuse 2,66 procente la alegerile locale și avea doar un primar și un consilier județean. M-am înscris în PNL hotărât să realizez o construcție de dreapta solidă, așa cum am și anunțat-o la prima conferință de presă, provocând înghionteli și zâmbete printre jurnaliștii prezenți. În cele din urmă, s-a dovedit că o asemenea construcție a fost posibilă, pentru că, în 2016, când am plecat de la cârma filialei județene – eram atunci și vicepreședinte național, PNL obținuse, la alegerile din acel an, 48,47 la sută din sufragiile bihorenilor.

 

Reporter: Cum ar arăta un bilanț succint al activității dumneavoastră de parlamentar?

Cornel Popa: Prima acțiune de care sunt și acum mândru este cea legată de modificarea termenului de depunere a documentației pentru recunoașterea calității de deportat sau expulzat. În 2000, chiar la începutul primului mandat de deputat, am descoperit că Legea 189/2000, care se referea la deportați și expulzați avea termen de aplicare numai până în martie 2001! În aceste condiții, cei vizați de acest act normativ nu aveau mai mult de trei, patru luni pentru depunerea documentelor necesare obținerii statutului de deportat sau expulzat și, conștient că timpul pentru un asemenea demers era insuficient, am solicitat și obținut prelungirea termenului – întâi până în iulie 2001, apoi până în decembrie – și, în cele din urmă, desființarea acestuia.

Pentru că fusesem, ani buni, director de școală la Nojorid și Livada, când am lucrat la modificarea acestei legi, m-am gândit și la sătenii din Livada, la drama trăită de aceștia între septembrie ’40 și august ’44, precum și la miile de bihoreni deportați de comuniști în Bărăgan.

A fost o primă bătălie câștigată în Parlament; după aceea, au urmat altele. În cei șaisprezece ani de activitate parlamentară am avut 131 de inițiative legislative, dintre care 29 sunt legi promulgate, 208 declarații politice, 299 de luări de cuvânt și 399 de întrebări și interpelări, acestea izvorând, toate, din dialogul permanent cu bihorenii, fie în cele șapte  cabinete deschise în județ, fie în munca de teren, la firul ierbii, să spun așa.

 

„Intrând în politică, am putut salva oameni!”

 

Reporter: Ați luptat pentru menținerea în funcțiune a unor spitale din Bihor și pentru dotarea acestora cu aparatură modernă.

Cornel Popa: În primul mandat de deputat, se punea problema închiderii spitalului din Aleșd. Oamenii îmi cereau să protestăm în stradă, însă, eu am ales calea demersurilor în Parlament și la Guvern, reușit să stopez închiderea spitalului. Apoi, din 2004, când am venit la putere, către această unitate spitalicească au fost direcționate sume importante de la bugetul de stat – 3 milioane de lei numai în 2008 – pentru achiziționarea de aparatură modernă.

Prin 2004-2005, urma să fie închis spitalul din Ștei. Aici, am recurs la altă stratagemă: pentru a-i dovedi utilitatea, am înființat secția de dializă. Desigur, știam de chinul continuu prin care treceau zeci de oameni din zonă, care făceau de trei, patru ori naveta la Oradea pentru dializă.

De asemenea, la Spitalul Municipal Beiuș am adus o masă de operație pentru secția de cardiologie, aparatură chirurgicală modernă și dotările necesare compartimentului ATI.

Cele mai importante realizări din acest domeniu consider că sunt cele două centre de la Oradea, unul de cardiologie și altul oncologic. Având susținerea lui Eugen Nicolăescu, ministrul sănătății de atunci, în 2008 am dotat centrul de cardiologie cu un angiograf de ultimă generație, iar în anii următori cu încă unul. Rezultatele folosirii acestui prim angiograf sunt excepționale: peste treisprezece mii de oameni investigați! Până la urmă, e vorba de viață, viața unor oameni, pe care, prin aceste demersuri, am reușit să o prelungim!

 

Proiectele pentru drumuri și istoria acestora!

Reporter: V-a preocupat permanent modernizarea infrastructurii rutiere. De ce ați fost numit „părintele Autostrăzii Transilvania”?

Cornel Popa: La 23 iunie 2001, îi invitam la Oradea pe toți parlamentarii din Ardeal și din două județe maghiare – Hajdu-Bihar și Szabolcs-Szatmar-Bereg, precum și pe reprezentanții administrațiilor drumurilor din România și Ungaria. Am făcut o declarație politică în care subliniam necesitatea unei autostrăzi care să lege Oradea de București. Vreau să evidențiez lobby-ul făcut de parlamentarii maghiari, aceștia dorind ca zisa autostradă să conecteze cele două capitale, București și Budapesta. De 1 Decembrie 2002, când Năstase se afla la Budapesta, eram și eu acolo împreună cu colegii parlamentari maghiari. Am reușit împreună să-i determinăm pe cei doi premieri – Năstase și Medgyessy – să declare că este nevoie de o autostradă care să lege Budapesta de București. Apoi am obținut introducerea Autostrăzii Transilvania în master planul de atunci.

A fost prima acțiune de anvergură a politicienilor din Ardeal! Ce s-a întâmplat ulterior știți: deoarece se prevedea un capital electoral important pentru inițiator, majoritatea celor care inițial susținuseră proiectul autostrăzii au ales să se dezică de acesta!

 

Reporter: Când credeți că va fi terminat tronsonul din Bihor al Autostrăzii Transilvania?

Cornel Popa: Am discutat inclusiv în aceste zile și de-a lungul anului trecut referitor la alocarea de bani pe Autostrada Transilvania. Așa cum știți, de la Borș până la Biharia deja este dată în circulație. Se finalizează tronsoanele de la Biharia și până la limita cu județul Sălaj și, după cum am aflat, și execuția porțiunii de la intrarea în Sălaj până către Zalău este atribuită. Sper că acum, cât PNL este la putere, să punem în funcțiune măcar tronsonul dintre Biharea și Suplacu de Barcău.

 

Reporter: Ați adus mai mulți miniștri în Bihor, ca să vadă, la fața locului, realitatea.

Cornel Popa: La fața locului, este mai ușor să-i convingi de nevoile comunității! Aceasta a fost metoda mea de negociere și, până la urmă, s-a dovedit eficientă în numeroase cazuri! Așa au apărut proiectele pentru centurile ocolitoare de la Beiuș-Ștei-Vașcău și Aleșd: aducându-l pe premierul Orban aici, după care am insistat până când aceste lucrări au fost proiectate. Din 2008 încoace, din păcate, s-a jucat un soi de ping pong cu ele: le băgam în master plan și cineva le zbura de acolo! Acum, aud că se vorbește despre un soi de centură a Beiușului, ceea ce pe mine nu mă satisface și vreau să se știe un lucru: centurile Beiuș-Ștei-Vașcău și Aleșd sunt necesare pentru că șoselele care trec, actualmente, prin localitățile vizate – fie că vorbim de Aleșd sau de cele dintre Beiuș și Vașcău – sunt foarte înguste. Prin urmare, m-am gândit la sănătatea oamenilor, la noxele pe care le inhalează în fiecare zi, dar și la starea locuințelor acestora, multe fiind deteriorate de traficul greu.

 

Reporter: Despre drumurile comunale și județene ce ne puteți spune?

Cornel Popa: Cu fiecare vizită prin comunele Bihorului aflam despre tot mai multe drumuri comunale și județene degradate. Voi menționa câteva dintre cele pentru care, fie ca parlamentar, fie ca președinte al Consiliului Județean, am identificat și alocat fondurile necesare modernizării: Derna-Tria, Gheghie-Luncșoara, Nojorid-Chișirid-Apateu, Șauaieu-Păușa, Totoreni-Băleni-Cusuiuș-Cucuceni – folosit și ca variantă ocolitoare în timpul lucrărilor de pe Drumul Național 76 și Băleni-Hinchiriș. La acestea, să adăugăm subtraversarea căii ferate la intersecția DN 76 cu drumul ce vine dinspre Lazuri de Beiuș și merge către Peștera Urșilor și Pietroasa, lucrare ce a fluidizat traficul în zona platformei industriale de la Sudrigiu.

De ce am insistat pentru modernizarea infrastructurii rutiere? Păi, era una dintre cele mai frecvente cereri ale oamenilor, iar aceștia fuseseră de prea multe ori amăgiți cu promisiuni fără acoperire. Îmi aduc aminte că despre drumul Derna-Tria se spunea că toți cei care se perindaseră înaintea noastră promiseseră că-l fac și, până la urmă, nu l-au făcut! Când am ajuns la Tria, pe o zi ploioasă, preotul din localitate ne-a invitat să intrăm la o cafea. Astăzi, este finul meu, dar vreau să vă spun de ceea ce s-a întâmplat atunci: printre altele, am spus că nu voi mai veni în Tria până când drumul nu va fi asfaltat! Zice părintele, așa, direct:

Domnule Popa, înseamnă că n-o să mai veniți în grabă!

Dumnezeu a rânduit ca peste patru luni – asta se întâmpla în 2004, imediat după instalarea guvernului Tăriceanu – când am revenit la Tria, covorul asfaltic să fi trecut cu vreo 150 de metri de casa parohială!

 

Reporter: Ați continuat extinderea și modernizarea rețelei rutiere bihorene și de la conducerea Consiliului Județean.

Cornel Popa: Și aici am avut un proiect de suflet; văzând că pentru infrastructura mare din județul Bihor erau alocate numai 128 de milioane de euro, i-am chemat la Oradea și pe ceilalți cinci președinți de consilii județene din Nord-Vest, adică din Cluj, Satu Mare, Maramureș, Sălaj și Bistrița și le-am propus un proiect: cel numit acum Drumul Apusenilor. Acesta urma să intre în județ la Salonta, ajungea la Beiuș, de acolo, pe ruta Leș-Drăganul, se îndrepta spre Cluj, Sălaj și Maramureș, până în Ucraina. Corina Crețu îl catalogase drept cel mai bun proiect zonal din Europa de Sud-Est și era gândit pentru a scoate în evidență, prin turism, frumusețea zonei și pentru a genera dezvoltare economică durabilă.

Pe bani europeni, am introdus, tot ca proiect strategic, drumul Șuști-Moneasa, asigurând, printr-o înțelegere cu partenerii din UDMR, să asigurăm și finanțarea proiectului. După plecarea mea de la Consiliul Județean, drumul a fost declasificat din situația de proiect strategic, fiind înlocuit cu cel referitor la bazinele de înot didactic. Regret că acest proiect nu s-a realizat, deoarece, împreună cu tronsonul Sudrigiu-Padiș, urma să formeze încă o axă, pe lângă Drumul Apusenilor, pentru turismul din zona Vârtop-Padiș-Stâna de Vale, pentru direcționarea turiștilor către stațiunile din județul Bihor.

Tot la capitolul „Infrastructură rutieră” aș mai aminti: modernizarea drumului Marghita-Tășnad, Husasău de Tinca-Mierlău, Tinca-Leș, Căpâlna-Ginta, Bucea-Bulz-Vadu Crișului, Uileacu de Criș-Bălaia-Burzuc și Bratca-Damiș.

În total, mandatul la președinția Consiliului Județean Bihor a însemnat modernizarea a 225 de kilometri de drumuri județene din cei aproape o mie existenți.

 

Nevoile concetățenilor compun agenda omului politic responsabil!

 

Reporter: Ce alte lucrări s-au aflat printre prioritățile dumneavoastră?

Cornel Popa: Între 2004 și 2008, cât PNL a fost la guvernare, am finalizat mai multe amenajări de cursuri de apă, printre care: Valea Gepișului, în satul Groși; Crișul Băița, la Fânațe și Câmpani, unde am ridicat și trei poduri, pentru că erau doar niște punți și oameni nu puteau trece cu mașinile de pe o parte pe alta a celor două sate; Hotărel, unde proiectantul a aplicat o soluție ingenioasă: intubarea râului și amenajarea de podețe, deoarece, la fel ca la Fânațe și Câmpani, nu exista acces auto la unele gospodării; Valea Crăiasa, în Sudrigiu și Dumbrăvani; Crișul Negru, pe anumite porțiuni, inclusiv la Suplacu de Tinca și, de asemenea, pârâul Șoimul, intravilanul orașului Aleșd; 

Tot în perioada 2004-2008, a apărut un proiect european pentru realizarea rețelelor de apă și canalizare, precum și a stațiilor de epurare. Deoarece proiectul trebuia să înceapă în 2009, l-am atenționat pe prim-ministru că posibilitatea ca primăriile să acceseze fonduri europene este limitată și l-am convins să deruleze un program național. Pentru cele 22 de localități bihorene cuprinse în proiect, a fost alocată, inițial, o sumă de 60 de milioane, după care s-a ajuns la un total de 160 de milioane de lei.

Printre altele, prin 2009 sau 2010, am alocat 2,6 milioane de lei pentru forajul de apă termală de la Ștei, care rămăsese în fără finanțare, bani cu care acesta a fost terminat. Forajul este o resursă importantă pentru Ștei și pentru zonă limitrofă, deoarece, împreună cu domnul primar Iulian Balaj, încerc să promovăm proiectul unui spital de recuperare la fostul internat al Colegiului Național „Avram Iancu”.

Pe când dețineam președinția Consiliului Județean Bihor am accesat proiectul pentru managementul deșeurilor solide, unul important, cu o valoare de 71,6 milioane. La finele mandatului, stadiul de implementare era de peste 90 la sută, iar acum se definitivează. Din păcate, patru ani de zile s-au mișcat destul de încet!

 

Reporter: Ce ați întreprins pentru punerea în valoare a Aeroportului Oradea?

Cornel Popa: Am obținut finanțare europeană pentru extinderea și modernizarea pistei aeroportului, un proiect de peste  99 de milioane de lei. La plecarea din Consiliul Județean, lăsam un document semnat cu Ryanair pentru cinci destinații – Londra, Milano, Torino, Barcelona și Düsseldorf și un proiect pentru Terminalul 2, acestea adăugându-se zborurilor de tip charter către Turcia sau Israel.

 

Reporter: Cum se măsoară în proiecte și investiții mandatul de la președinția Consiliului Județean Bihor?

Cornel Popa: Voi spune doar atât: am reușit să aducem 108 milioane de euro – bani europeni – și 22 de milioane de la bugetul de stat, prin proiecte PNDL. Prin cele 22 de proiecte pe bani europeni, am adus Bihorul pe primul loc în între cele șase județe din Nord-Vest și pe locul patru pe țară. Așa cum spuneam, am adus atunci 108 milioane și am lăsat pe masă, la plecarea din Consiliul Județean, proiecte de 80 de milioane de euro. Ar trebui văzut câte au mai fost implementate și câte nu!

 

Cornel Popa, la flash interviu!

Reporter: Care a fost rolul educației din familie și al credinței în activitatea dumneavoastră? Spuneți-ne câteva principii după care v-ați călăuzit în viață, în general și în politică, în special.

Cornel Popa: Noi am fost trei frați, am crescut foarte greu, am crescut în Biserică, am rămas, la șase ani, fără bunicul nostru despre mamă, care fusese deținut politic. Nu a fost ușor să trăim două familii – douăsprezece persoane – doar din salariul tatălui meu și din munca mâinilor noastre, dar nu am dezarmat. Am știut că de disciplina noastră depind rezultatele pe care le vom obține și că, pentru a ne realiza, nu avem altă șansă decât să facem școală. Această disciplină și simțul angajării totale în surmontarea sarcinilor le-am învățăm de copii, având acele greutăți pe umeri!

După cum spuneam, fiind crescut în Biserică, cu frică de Dumnezeu, am învățat să-mi văd întotdeauna lungul nasului, să nu fii trufaș, ci cât se poate de modest, iar cu simțământul acesta am rămas toată viața. De aceea m-am aplecat foarte mult și asupra construcției și renovării de biserici, școli, grădinițe sau spitale, știind, totodată, că, la noi, comunitățile sunt destul de sărace, dar merită bucuria unui trai demn și mai bun!

În politică, am conceput proiecte, le-am urmat și m-am înconjurat de oameni despre care am știut că mă pot ajuta să le duc la bun sfârșit. În opinia mea, acesta este drumul cel drept, atât în viața de zi cu zi, cât și în politică: să-ți construiești viitorul bazându-te pe proiecte – desigur, realiste, nu utopice, nu fantasmagorice – și, apoi, să identifici resursele necesare îndeplinirii lor.

 

Reporter: Ați activat numai în Partidul Național Liberal. Nu ați fost tentat să plecați la alte partide?

Cornel Popa: Știți cum e în politică: din moment ce trecerea de la un partid la altul este „sport național”, cum să nu fi fost și eu întrebat dacă vreau să mă duc la un partid sau altul? Se practică și, probabil, există oameni care au convingerea că nu contează dacă treci de la un partid la altul! Am mai spus că unul dintre dezideratele care m-au determinat să intru în politică a fost și disconfortul de a vedea că un partid de dreapta cu tradiția PNL era atât de jos în opțiunile bihorenilor.

Ca politician, am muncit asiduu – pentru că n-a fost ușor să ajung, uneori, în aceeași zi la Vașcău, la Salonta, la Aleșd și la Marghita – și m-am ferit să invoc scuze de genul „nu pot ajunge, deoarece trebuie să fiu în altă parte” sau „am fost reținut de o situație specială”! Mai ales în cazul nostru, când partidul avea un scor atât de mic, trebuia să fii peste tot, trebuia să se vorbească despre PNL, trebuia să aflu problemele stringente ale oamenilor și asta nu se putea face decât la fața locului. Acest mod de a acționa te leagă de partidul pentru care ai muncit și pe care, cu voia lui Dumnezeu și a oamenilor, ai reușit să-l aduci la un grad de dezvoltare onorabil! Și atunci, unde să mergi și de ce să mergi, numai pentru a găsi un loc mai călduț în altă parte?

Le mulțumesc colegilor mei pentru întreaga activitate, fiindcă știu că nu reușeam de unul singur! Am încercat să aduc cât mai mulți oameni valoroși în partid și am satisfacția de a-i fi promovat și susținut la primele candidaturi pe nouăzeci la sută dintre primarii care sunt astăzi în PNL. Am această satisfacție ca, de la un primar, pe care îl „moștenisem”, să fi ajuns la 46 de primari și mă gândesc că, prin muncă serioasă, PNL nu se va opri aici!

 

Reporter: Daca ar fi să o luați de la capăt, ce ați repeta și ce nu?

Cornel Popa: Dacă aș lua-o de la început, tot la liceul pedagogic m-aș duce! Mai ales bunicul meu, care a făcut pușcărie ca deținut politic, îmi cerea să merg la acest liceu. Apoi, aș urma tot destinul de dascăl, care mi-a adus atâtea satisfacții profesionale și șansa de a cunoaște oameni minunați.

Cât privește intrarea în politică, aș repeta decizia, deși, am o mărturisire de făcut și vizavi de acest subiect. Bunicul meu mă aștepta la gară când veneam de la liceul pedagogic și îmi aduc aminte că, într-o iarnă, când zăpada scârțâia sub tălpile încălțărilor noastre, mi-a cerut două lucruri: întâi, să fiu serios și să duc la bun sfârșit lucrurile începute, iar apoi, să nu intru în politică!

Vă dați seama că nu am uitat și am simțit mereu apăsarea acelor cuvinte ale bunicului meu! Prin urmare, ca să vă răspund și la întrebarea despre hotărârile pe care nu le-aș repeta: poate, dacă atunci, în 2000, PNL ar fi fost mai bine conturat, mai bine plasat în preferințele electoratului, nu intram în politică!

 

Reporter: Menționați cele mai importante două proiecte: unul finalizat și altul pe care nu l-ați putut finaliza.

Cornel Popa: Din prima categorie, aș menționa angiograful și, în general, dotarea spitalelor. Când am auzit, săptămâna trecută, că sunt treisprezece mii de vieți salvate – din octombrie 2008, când a pornit angiograful, și până în prezent – m-a mișcat, pentru că e vorba de oameni, de viața și sănătatea lor!

Sigur că regretele mele se leagă de faptul că Autostrada Transilvania, al cărui inițiator sunt, nu este terminată! Sper să pot vedea finalizate Autostrada Transilvania, centurile Beiuș-Ștei-Vașcău și Aleșd, precum și Drumul Apusenilor!

 

Reporter: Ce le-ați transmite mai tinerilor politicieni?

Cornel Popa: Nu vreau să mă erijez în deținătorul adevărul absolut în politică! Cred în tinerii veniți în politică; sunt convins că vor valorifica oportunitățile pe care le vor avea. În fond, asta așteaptă oamenii de la politicieni: să valorifice oportunitățile apărute pentru dezvoltarea comunităților de unde provin.

 

Reporter: Cum ați dori să-și amintească oamenii de omul politic Cornel Popa?

Cornel Popa: Cum am reușit să mă fac înțeles! În politică, nu ai multe satisfacții, dar, când aprecierea vine în public, te bucuri că semenii te percep ca pe unul care a încercat și a reușit să-și facă datoria!