CORNELIU ZELEA CODREANU
13 septembrie 1899 - 30 noiembrie 1938

Cel mai mare dintre cei şapte fii ai profesorului Ion Zelea Codreanu (în trei rânduri deputat, provenind dintr-o străveche familie de pădurari). Străbunicul din partea mamei se numea Adolf Brauner, era bavarez de origine şi a ajuns în Bucovina ca funcţionar vamal pe timpul stăpânirii austriece. Acolo s-a căsătorit cu Elisabeta Cornea, străbunica lui Corneliu Codreanu. A absolvit Liceul Militar Mănăstirea Dealului şi Facultatea de Drept din Iaşi. În Primul Război Mondial îşi urmează tatăl pe front.
În 1919 aderă la Garda Conştiinţei Naţionale, organizaţie anticomunistă condusă de muncitorul ieşean Constantin Pancu.
Dejoacă cu mult curaj, în 1920, două acţiuni comuniste la Regia din Iaşi şi la Atelierele CFR Nicolina. Se opune cu succes deschiderii anului universitar fără serviciu religios. Este ales preşedinte al Societăţii Studenţilor în Drept. La 10 mai 1922, înfiinţeaza Asociaţia Studenţilor Creştini. În toamna lui 1922 pleacă să studieze la Berlin şi Jena, dar se întoarce în iarnă pentru a participa la marile mişcări studenţeşti din decembrie 1922. Punctul principal al revendicărilor studenţeşti îl reprezintă numerus clausus, adică limitarea numărului de locuri alocate evreilor în universităţi la procentul pe care evreii îl aveau în populaţia românească. Împreună cu profesorul A. C. Cuza, fondează, în 1923, Liga Apărării Naţional Creştine. Organizează în acelaşi an, împreună cu Ion Mota, Corneliu Georgescu, Vernichescu, Ilie Gârneaţă, Radu Mironovici, Leonida Bardac şi Tudose Popescu, un complot împotriva bancherilor evrei şi a capilor corupţiei din lumea politică. Complotul este trădat de clujeanul Vernichescu.
Îl împuşcă, în legitimă apărare, pe prefectul de poliţie Manciu din Iaşi, în 1924. Este achitat un an mai târziu, la Turnu Severin. Întemeiază, la 24 iunie 1927, împreună cu Ion Moţa, Corneliu Georgescu, Ilie Gârneaţă şi Radu Mironovici, Legiunea "Arhanghelul Mihail". În 1930 organizează două ample mărsuri în Basarabia, cu scopul de a potoli agitaţiile comuniste. Se constituie organizaţia de tineret Garda de Fier. Este ales deputat de Neamţ în 1931. Iniţiază, în 1935, Comerţul Legionar. Întemeiază Partidul Totul pentru Ţară, ca expresie politică a Mişcării Legionare. Este arestat în noaptea de 16-17 aprilie 1938 pentru ultragierea lui Nicolae Iorga şi este condamnat la şase luni detenţie. În luna mai i se intentează încă un proces şi este condamnat la zece ani muncă silnică. În noaptea de 29-30 noiembrie 1938, este asasinat de jandarmi împreună cu Nicadorii şi Decemvirii, în timp de erau transportaţi către Jilava.

Horia Sima

Horia Sima s-a născut pe 3 iulie 1906, în satul Mândra, din judeţul Făgăraş, şi a urmat Facultatea de Litere şi Filosofie în Bucureşti (1926-1932), unde intră în Mişcarea Legionară în octombrie 1927, la doar câteva luni de la întemeierea organizaţiei. În 1932 este numit profesor de limbă şi literatură româna în Caransebeş, iar în toamna anului 1935, şeful Mişcării Legionare, Corneliu Codreanu, îl numeşte pe Horia Sima şeful Regiunii Banat. După instaurarea dictaturii carliste şi arestarea lui Corneliu Codreanu, în primăvara anului 1938, din iniţiativa mai multor legionari de frunte rămaşi în libertate, se constituie un grup de organizare şi coordonare a activităţii legionare, grup din care fac parte: Ion Belgea, Radu Mironovici, Iordache Nicoară, Horia Sima şi Ion Antoniu. La 16 iunie 1938 are loc reorganizarea Comandamentului de Prigoană, iar Horia Sima primeşte cea mai periculoasă însărcinare, aceea de reorganizare a legionarilor rămaşi liberi şi organizare a legăturilor cu Centrul.
La 29-30 noiembrie 1938, şeful Mişcării Legionare, Corneliu Codreanu, este asasinat împreună cu alţi 13 legionari de frunte. Întrucât tot mai mulţi legionari erau în pericol iminent de a fi arestaţi, mulţi dintre ei se refugiază în Germania. Alături de ei, Horia Sima trece frontiera în Ungaria şi se refugiază la Berlin. Aici are loc organizarea Comandamentului Legionar avându-i ca membri pe Ion Dumitrescu-Borşa, Ion Victor Vojen, Victor Silaghi, Horia Sima, Alexandru Constant şi Constantin Papanace. Horia Sima este însărcinat cu legăturile cu ţară. La 15 august 1939 pleacă în misiune spre ţară, reluând legăturile cu organizaţiile legionare, iar la 26 octombrie se reîntoarce în Germania. În ianuarie 1940, conducerea Grupului Berlin este trecută lui Horia Sima şi Constantin Papanace. La 5 mai 1940, trece din nou în mod clandestin frontiera iugoslavă împreună cu un grup de legionari. Arestat în satul Clopodia, după trecerea frontierei române la 19 mai, este trimis sub pază severă la Bucureşti. La 14 iunie 1940, după numeroase anchete în prezenţa gen. Bengliu, a ministrului de Interne, Ghelmegeanu, şi a şefului Siguranţei, Nicki Ştefănescu, este eliberat. Este momentul când iniţiază operaţiunea de răsturnare a dictaturii regale, culminând cu revoluţia legionară din 3-6 septembrie 1940 şi alungarea regelui Carol al II-lea de la conducerea ţării.
La 6 septembrie 1940 are loc întrunirea Forului Legionar, care, prin cuvântul lui Corneliu Georgescu (unul dintre fondatorii Mişcării), îi încredinţează conducerea Legiunii. Generaţia harică a Românismului a ştiut astfel să-şi aleagă Comandantul pe măsură însuşirilor ei: drept, cutezător, spirit aprig de luptător în numele credinţei româneşti-legionare, gata oricând pentru sacrificiul suprem. La 14 septembrie 1940, România este proclamată prin decret regal de către noul rege, Mihai I, Stat Naţional-Legionar, iar Horia Sima este numit vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri. Forţe adverse acţionează însă din umbră, iar la 21-23 ianuarie 1941 are loc lovitura de stat a gen. Antonescu împotriva Legiunii, sprijinit de armatele germane staţionate în ţară. Se ivesc, astfel, zorii altei prigoane împotriva cămăşilor verzi. Mii de legionari sunt arestaţi, alţii, după un simulacru de proces, executaţi. Cei care reuşesc să se refugieze în Germania sunt internaţi în lagăre: Rostock, Buchenwald, Dachau. După căderea României sub ocupaţie sovietică la 23 August 1944, Horia Sima continuă lupta anticomunistă şi formează un Guvern român în exil, la Viena (10 decembrie 1944), organizând, totodată, o Armată Naţională cu peste 12.000 de voluntari. În perioada martie - mai 1945, trupele Guvernului Naţional Român prezidat de Horia Sima acţionează pe front împotriva Armatei Roşii până la capitularea Germaniei şi victoria sovieticilor aliaţi cu englezii şi americanii.
După încheierea războiului, se refugiază în Italia, Franţa şi se stabileşte în Spania. Predă la Universitatea din Barcelona şi depune o muncă uriaşă în folosul Neamului obidit, atenţionând în permanenţă forurile internaţionale asupra tragediei poporului român. Se stinge din viaţă la 25 mai 1993, după o activitate tenace, inegalabilă, trainică.