Anul 2008 nu e unul electoral doar în România, ci şi în ţări precum Rusia sau SUA, unde rezultatele alegerilor din martie, respectiv noiembrie au o semnificaţie majoră pentru întreaga planetă. Dacă în Rusia, lucrurile sunt clare după desemnarea de către Putin a succesorului său, Dmitri Medvedev, poporului rămânându-i doar să-l valideze cu o majoritate covârşitoare, în schimb, dincolo de Ocean, lucrurile sunt mult mai incerte şi mai tensionate.
Debutul alegerilor preliminare pentru desemnarea candidaţilor democrat, respectiv republican, pentru scrutinul din 4 noiembrie, oferă lumii un spectacol electoral unic, pe cât de sinuos, pe atât de pasionant. Cu atât mai mult cu cât precedentele campanii au demonstrat importanţa succesului începând încă din micul stat Iowa, unde s-a dat startul alegerilor interne din cele două mari partide. De departe, cea mai interesantă competiţie este cea din tabăra democrată. Nu doar pentru că democraţii sunt pe val, după câştigarea majorităţii în Congres, la mijlocul actualului mandat al lui George Bush, după 12 ani de dominaţie republicană. Şi nu numai pentru că americanii sunt decepţionaţi de bilanţul celor două mandate ale lui George Bush, care lasă maşinăria de război împotmolită în Irak şi Afganistan, iar pe plan intern o economie în pragul recesiunii, marcată de criza creditelor ipotecare, creşterea preţului petrolului şi al aurului, precum şi deteriorarea pieţei muncii, toate acestea afectând consumul. Dar cursa internă a democraţilor este cu atât mai palpitantă, cu cât, având mari şanse, în acest context, să desemneze viitorul locatar de la Casa Albă, se înfruntă două figuri inedite: senatorul de culoare Barack Obama şi Hillary Clinton, soţia fostului preşedinte. Favorită iniţial, Hillary Clinton a avut surpriza de a se clasa pe locul 3 în rezultatele alegerilor preliminare din Iowa, stat locuit în proporţie de 95% de albi. După ce, lunea trecută, era pe punctul de a izbucni în lacrimi în public - regie sau emoţii? -, marţi a reuşit să-l devanseze în New Hampshire pe senatorul de Illinois. Urmează alegerile primare din Michigan, astăzi, apoi confruntarea din 19.01 în Nevada, urmând ca 20.02 să fie ziua crucială, cu alegeri în 20 de state.
Aşadar, în ambele cazuri, va fi o premieră: ori o femeie, ori un afro-american la Casa Albă. Despre Hillary Clinton, senatoare de New York, se ştiu mai multe, graţie şi celebrităţii ce s-a răsfrânt dinspre soţul ei. Ar fi, poate, interesant de menţionat o declaraţie a lui Bill Clinton, semnificativă atât pentru prejudecăţile existente pretutindeni, într-un grad mai mic sau mai mare, cât şi pentru unele din punctele vulnerabile ale lui Hillary în faţa lui Obama: „Nu pot s-o fac mai tânără, mai înaltă şi bărbat", spunea Clinton despre soţia sa. Bine, în schimb, c-a făcut-o de râs, când se zbenguia cu Monica Lewinsky prin Biroul Oval...
Dar cine este acest Barack Obama, până mai ieri necunoscut, devenit revelaţia politicii americane? Fiul unui kenyan musulman şi al unei albe din Nevada, Barack Hussein Obama s-a născut în 1961, în Hawaii, şi a copilărit, după divorţul părinţilor, în Indonezia, unde a studiat şi la o şcoală musulmană. A fost asistent social in ghetourile din Chicago şi student strălucit la Columbia şi Harvard. A recunoscut că a băut şi s-a drogat într-o vreme, a fost avocat şi profesor de drept constituţional la Universitatea din Chicago. Este senator de Illinois din 2005. Campania sa se bazează în mare măsură pe Internet, blogul său fiind foarte popular. E susţinut de vedete precum Oprah Winfrey şi de politicieni ca John Kerry şi Colin Powell, primul secretar de stat de culoare, în timpul precedentului mandat al lui Bush Jr. Ascensiunea fulminantă şi carisma lui Obama îi fac pe mulţi să-l compare cu J.F. Kennedy.
Cel de-al treilea candidat democrat, John Edwards pare lipsit de şanse în faţa mai spectaculoşilor săi rivali. Din păcate pentru el, fiindcă că are un discurs interesant împotriva celor două Americi, a bogaţilor şi a săracilor, şi e favorabil retragerii din Irak. Iar sacrificiul soţiei, care-l însoţeşte în campanie, deşi suferă de un cancer incurabil, e impresionant. Edwards ar putea fi, însă, un bun candidat pentru postul de vicepreşedinte, postură în care l-a mai secondat, în 2004, pe John Kerry, aspirantul democrat la preşedinţie. Despre şansele candidaţilor republicani, în numărul de mâine.