Iniţiativa justă a ministrului Învăţământului de a stopa comerţul cu diplome neautorizate a Universităţii Spiru Haret era cât pe ce să se transforme într-un demers aproape eroic. Ceea ce avea valoare de normalitate, de reparaţie risca să pară un act de curaj. Nu mai e cazul de eroism, pentru că partidul a intervenit la timp şi a corectat gestul îndrăzneţ al doamnei ministru.

Doamna Andronescu a cedat în cele din urmă, arătând totuşi că, dincolo de îndrăzneala de care a dat dovadă, îşi merită locul în fostul partid unic.
Totuşi, opinia publică îi datorează ceva doamnei Andronescu. Faptul că a nesocotit priorităţile partidului a scos la suprafaţă mizeria politică, care acoperă orice instituţie din ţara aceasta. Mulţi vor spune: Păi ce, nu se ştia că e aşa? Da, se ştia, doar că una e să ştii că există ceva şi alta este să şi vezi în faţa ta acel ceva. E o diferenţă. Şi simplul fapt că un mecanism uniform, aproape perfect, ca al PSD-ului are fisuri e un lucru îmbucurător. Sunt semne de slăbiciune democratică binevenite. Din păcate, ele sunt corectate la timp şi fără drept de apel. Tovarăşul de CAP Mircea Geoană a ieşit pe mirişte rapid pentru a faulta galopul justiţiar în care pornise Ecaterina Andronescu. Au ieşit la înaintare şi preaînvăţaţii Vanghelie şi Oprişan, nici şeful statului nu s-a lăsat mai prejos, completând corul puterii dornice de a pune capacul pe acest caz, care, rezolvat, ar fi putut aduce mari deservicii electorale tuturor. Este vorba de sutele de mii de studenţi dimpreună cu familiile lor, ca să nu mai vorbim de marea masă de absolvenţi de la alte universităţi particulare aflate în aceeaşi ilegalitate, care ar fi putut urma la rând. Pagubele electorale ar fi fost uriaşe. Aşa, rahatul se bagă sub covor, iar viitorii Vanghelie şi Oprişan pe care-i lansează pe piaţă Spiru Haret au tot drumul în faţă.
De remarcat că, după ce doamna Andronescu a pus capul între umeri şi a revenit în bancă precum o şcolăriţă spăşită, dirigintele Geoană a înmuiat vorba, asigurându-ne tovărăşeşte că va exista sprijin în continuare pentru rezolvarea situaţiei. Probabil că a fost iertată doar după ce a promis că nu va mai face. Adevărul este că preocupările doamnei ministru nu sunt demne de onoarea electorală a partidului. În loc să se îmbrace în uniforma roşie şi să urce pe podiumuri ca să-l combată vestimentar pe "nazistul" Mazăre, dânsei îi arde de aplicat legea. Von Mazăre n-are nicio treabă, îl doare la diplomă de toate. Acestea sunt personajele cu adevărat profitabile pentru un partid, Mazăre, Udrea, adevărate maimuţe electorale care nu ratează niciun bâlci, nu miniştri care caută să schimbe cu adevărat ceva. Să cauţi să aplici legea lovind o caracatiţă mafiotă este un act contrar oricăror interese de partid. Mai mult a făcut Mazăre pentru partidul socialist îmbrăcând uniforma nazistă decât doamna Andronescu cu taiorul ei serios.

Un lucru este foarte clar, în România partidul e mai important decât ţara şi ajunge să fie chiar împotriva ei. Dacă pe vremuri a existat un partid, Totul pentru Ţară, acum am putea spune că vorbim de partide a căror deviză pare a fi totul împotriva ţării.