Codul Penal, venit dinspre Bruxelles şi recent adoptat de către Guvern, conţine printre altele, legalizarea prostituţiei şi nepedepsirea incestului în cazul în care este consfinţit de ambele persoane şi acestea au peste 18 ani. Reacţia premierului este următoarea: "Nu ştiu dacă un lucru care nu este sănătos pentru societate trebuie neapărat încurajat de dragul de a face bani. Societatea românească nu ştiu dacă este pregătită pentru o asemenea decizie şi nu aş vrea să preluăm formula lui Machiavelli. «Scopul scuză mijloacele prin care trebuie sa facem bani»", şi mai spune că acest subiect se impune a fi discutat cu Biserica Ortodoxă Română.

Toată această urticarie morală, care i-a apărut lui Boc şi altor politicieni, vizavi de subiectul legalizării prostituţiei, ascunde multă ipocrizie şi laşitate. Trăim într-o ţară în care homosexualitatea nu mai reprezintă o infracţiune. Parlamentul nu s-a opus acestei dezincriminări. De ce? Pentru că nu mai eşti un bun european azi, dacă te opui homosexualităţii. Acum, în cazul legalizării prostituţiei prevăzute în noul Cod Penal nu există o aşa de mare presiune din partea Europei. Poate doar dacă, prostituţia homosexuală ar deveni tema principală a dezbaterii. Astfel, dacă Europa nu ne impune drastic ceva, iar agenţii de influenţă intelectuală, societatea civilă subvenţionată din Occident pentru a manipula mentalităţile autohtone, nu sar în haită pentru a urla mediatic, suntem şi noi liberi să protestăm împotriva legalizării prostituţiei. Bogdaproste coana Europa că ne laşi să ne rezolvăm singuri problema cu curvele noastre.
Dar înainte de-a vorbi despre prostituţia legalizată, ar fi bine să aruncăm o privire asupra scenei sexuale din Românica zilelor noastre. Şi ce vedem? O ţară de vedete porno, începând cu profesoare porno, continuând cu eleve porno, cu vedete tv despre care ştim şi când le vine ciclul, cu amante de politicieni devenite ulterior ministrese, deputate. Aşa arată ţara în care politicienii protestează vehement împotriva legalizării prostituţiei invocând desigur, Biserica Ortodoxă. Faptul că instituţia Bisericii are cea mai mare credibilitate pentru români, rămâne în continuare un bun prilej pentru politicieni de-a parazita electoral această încredere.
Revenind la legalizarea prostituţiei ar fi bine de supus atenţiei, starea prostituţiei actuale, nelegalizată. În primul rând că România geme, şi la propriu şi la figurat, de sex tarifat. Începând cu lumea interlopă şi terminând cu traseismul cel mai ieftin, plecând de la sexul pe sute şi mii de euro, până la cel pe bonuri de masă, prostituţia a ajuns să funcţioneze până şi-n gaură de şarpe, sau poate mai ales acolo. De adăugat aici şi travestiţii şi pidosnicii care au obţinut şi ei dreptul de autovânzare. În acest context, paradoxal faţă de ceea ce se crede, legalizarea ar mai tăia din buruiană sălbatică a prostituţiei. Orice lege impune nişte limite, iar cadrul legalizat funcţionează în interiorul acestor graniţe. Se deduce logic de aici că o legalizare a prostituţiei n-ar presupune sporirea acestui flagel, ci dimpotrivă moderarea şi controlarea fenomenului.
Sigur că, din punct de vedere al moralei umane creştine este un păcat, dar raportat la prostituţie, România nu se află în starea de dinainte de păcat, astfel încât să putem spune că odată cu legiferarea respectivă apare şi păcatul. Dimpotrivă, fenomenul prostituţiei, chiar dacă se află în plină ilegalitate, penetrează mai toate zonele sociale.


Legat de atitudinea de oripilare şi de scârbă morală pe care o afişează parlamentarii în declaraţiile lor, ar fi interesant de aflat, câţi dintre aceştia au apelat, departe de casă, la serviciile plăcerii? Nu e nevoie să ne răspundă nimeni, ştim că politica e adesea asemuită cu cea mai veche meserie din lume, dar în acelaşi timp ne dăm seama că acest lucru este fals, deoarece dacă pentru prostituţie se dau bani şi se obţine plăcere, pentru politicieni se dau voturi şi se obţine în schimb multă durere. Atitudinea parşivă a politicienilor, şi faţă de acest subiect, demonstrează suficient, că bordelul politic bate oricând bordelul plăcerilor trupeşti. Ţara piticilor porno refuză să moară sub „Crucea de Piatră".