Emil Boc, preşedintele PD, are toate şansele să devină un comic vestit al ecranului. Scund şi rotofei, clipind des şi cu placere nedisimulată in faţa camerelor TV, s-a transformat pe nesimţite într-o trompetă prezidenţială, turuind banalităţi, pe bandă rulantă. Când PD a avut revelaţia restructurării Guvernului, micuţul Boc s-a grăbit să susţină inutilitatea funcţiei de vicepremier, declarând in acelaşi timp şi cât de performant a fost pe acest post, Gheorghe Pogea, reprezentantul PD. Cum poţi fi performant întro activitate fără rost, iată o logică care-mi scapă. Potrivit articolului 88 din Constituţie, Preşedintele României adresează Parlamentului mesaje cu privire la principalele probleme politice ale naţiunii. Discursul rostit de Traian Băsescu în Parlamentul României a fost orice, numai mesaj nu. Eventual, a fost un mesaj subtil ce poate prefigura o viitoare colaborare PD-PSD. Inegalabilul Băsescu a reuşit performanţa de a fi aplaudat la scenă deschisă de către parlamentarii PSD, prezentând în faţa camerelor reunite o adevarată moţiune de cenzură prezidenţială. Cu siguranţă că sunt multe aspecte negative în activitatea Guvernului. Dacă Preşedintele, care pâna nu demult spunea că acest Guvern este cel mai performant, era preocupat cu adevărat de rezolvarea problemelor naţiunii, avea la îndemână mijloace constituţionale, cum ar fi consultarea Guvernului sau chiar participarea la şedinţele acestuia. Avid de popularitate însă, lui Traian Băsescu nu-i convine să nu fie în lumina reflectoarelor. El vrea spectacol, iar Parlamentul a fost pentru el o scenă cu succes garantat. Ipocrit şi populist, Băsescu a vorbit cu superioritate despre mediocritate. Tocmai el, care este întruchiparea mediocrităţii, iar sub oblăduirea sa Parlamentul şi Guvenul au fost populate cu indivizi mediocri, fideli lui şi Partidului Democrat. Te puteai amuza teribil zilele trecute, văzânu-l pe ditamai Preşedintele României la Târgul de carte, evident nu din pasiune pentru lectură, ci în căutare de popularitate, pios, sfios şi timorat printre intelectuali gen Gabriel Liiceanu. Poate că nu i-ar strica cât mai multe asemenea experienţe in locul discuţiilor ”filozofice” cu Gigi sau Elena. După Preşedinte, a urmat PSD cu a sa moţiune de cenzură intitulată neinspirat ” Fapte şi minciuni”. Cine strigă, ăla e! Reacţie palidă a unui partid fără vlagă, preocupat peste măsură de certurile din coaliţie. PSD îşi face singur curaj, practicând discursul în oglindă. Tunete şi fulgere in natură. La fel şi în politică. Cazul Dan Voiculescu pune sub semnul întrebării funcţionarea CNSAS, sugerând posibilitatea ca această instituţie să fie la cheremul serviciilor secrete, care fac la rândul lor poliţie politică. 3990 este numărul dosarului de informator al lui Traian Băsescu. Jenant cum lingăii se grăbesc să-l acuze pe Emil Constantinescu, că ar fi obsedat de Băsescu, dacă cere CNSAS aplicarea legii şi în cazul Preşedintelui României. Turnătorii, informatorii securităţii nu pot fi împărţiţi pe categorii. Toţi sunt o apă şi un pământ. Cine e prost să creadă că Traian Băsescu, încă de pe vremea studenţiei, servea patria scriind note informative ? Nu cred că Emil Constantinescu ar trebui să tacă pentru a nu fi bănuit că ar avea ceva împotriva lui Băsescu. Să fim serioşi, problema e alta. CNSAS trebuie să aibă aceeaşi unitate de măsură pentru toţi, iar turnătorii aruncaţi la groapa de gunoi a istoriei. „Duios Alina Mungiu Pippidi tăcea”. Titlul unui posibil film despre viaţa şi activitatea neobositei luptătoare civile, scut şi pavăză pentru nemuritorul Băsescu. Cât de curat este „ Parlamentul Curat”, stimată doamnă şi distinsă? Dar Preşedintele? Şi tăcerea poate fi un răspuns. Călin Popescu Tăriceanu greşeşte, şi greşeşte în primul rând pentru PNL abordând o atitudine de domn, eleganţă, în faţa uni populist ca Traian Băsescu, care nu scapă nici o inundaţie, nici un pod prăbuşit, unde împarte cu dezinvoltură autografe şi face glume hăhăite. Tăriceanu nu are voie să uite că înainte de a fi prim-ministru este preşedintele PNL şi ar trebui să aibă replici mai prompte la mârlăniile marinarului şi ale PD. Cine-a pus cârciuma’n drum? Băsescu sau Vioculescu? Întrebare hamletiană, după ce cei doi au nimerit ca din întâmplare în acelaşi timp în acelaşi restaurant. Probabil că or fi avut să-şi spună ceva, că doar nu s-or fi dus să spele vase în restaurantul lui Tucă.