Preşedintele Traian Băsescu s-a lăudat la Bruxelles că o să ducă de mânuţă Republica Moldova în faţa altarului european, iar aceasta dă fuguţa la bulgari pentru "meditaţii" la integrare. Aderarea României la UE ar fi trebuit să fie o mană cerească pentru Chişinău. Pe lângă sprijinul politic, Bucureştiul poate furniza experienţa sa şi expertiză pertinentă în toate domeniile necesare integrării. Pentru a da un singur exemplu, România a tradus sute de mii de pagini de legislaţie europeană, care pot fi preluate integral şi fără a schimba o virgulă, de către autorităţile moldoveneşti. Dar, în loc să aprecieze oportunitatea şi să curteze Bucureştiul, liderii de la Chişinău cer ajutor Sofiei tocmai pentru elaborarea documentelor de cooperare dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană, după îndeplinirea Planului de Acţiuni R. Moldova - UE, valabil până în 2008. Afrontul la adresa oficialilor de pe Dâmboviţa este strident şi fără echivoc. În loc să pupe, cum şi-ar fi dorit Băsescu,Voronin scuipă. În văzul coanei Europa. Mai mult, nu dă nici o copeică pe cele 120 milioane de euro pe care Băsescu i le-a fluturat pe sub nas în vizita sa fulger de la Chişinău. Şi asta întrucât ştie că se va înfrupta oricum din generozitatea "fratelui mai mare". Mihai Ungureanu spunea în ianuarie că România trebuie să fie "deşteaptă ca vulpea şi curată ca porumbelul" în relaţiile cu Republica Moldova. Ceea ce s-a tradus la nivelul ambasadei noastre de la Chişinău prin impunerea înregistrării on-line a moldovenilor care au trecut de la coada vacii la cea de la vize. Umilirea României de către comuniştii de la Chişinău era previzibilă, Voronin afirmând constant, ultima dată la sfârşitul anului trecut, că Republica Moldova nu are nevoie de România în relaţia cu UE. Criza de legitimitate a autorităţilor moldoveneşti se accentuează cu fiecare cerere de obţinere a cetăţeniei româneşti, iar acestea ştiu să reacţioneze într-un singur fel: înjurând aroganţa şi imperialismul românesc. De aceea, Bucureştiul ar trebui să se concentreze exclusiv asupra întăririi legăturilor cu românii de dincolo de Prut şi să evite orice contacte oficiale cu actualii lideri de la Chişinău, care nu pierd nicio ocazie pentru a acuza România de "amestec în afacerile interne ale altui stat". În plus, vizitele sunt oricum inutile, pentru că, deşi se întâlnesc fără translator, găgăuzii din România şi cei din Republica Moldova nu reuşesc să se înţeleagă.