Primul test electoral, desfăşurat sub sloganul "Udrea face ordine", a fost un fiasco total. Valuri de lacrimi, torente de proteste şi demisii, miorlăieli victimizatoare pe la televiziunile dornice de subiecte blonde. Teoria că Elena a fost "paraşutată" de la centrul din dealul Cotrocenilor să bată cu tocul în procentele slabe ale filialei Constanţa nu prea stă în picioare, din simplul motiv că nu-ţi trebuia cine ştie ce instinct politic ca să prevezi fatalul deznodământ. Mai degrabă, un alt centru vrea s-o testeze politic şi s-o scoată din cărţi. Pentru că, e clar, Noua Elena Udrea n-o va putea îngropa pe "blonda de la Cotroceni".

Elena Udrea are o prezenţă scenică peste care nu se poate trece, un limbaj articulat şi capabil de nuanţe, prinde subiectele din zborul spre studiourile de televiziune şi le adaptează nevoilor de moment. E credibilă mai ales când îşi ridică poalele-n cap, dar şi când vorbeşte mămos despre pensii şi alocaţiile pentru copii. Cu alte cuvinte, ştie să facă faţă cu brio unor provocări limitate. Şi cam atât. Dacă ar fi vorba doar despre prestaţie, Udrea şi-ar putea continua nestingherită fulminanta ascensiune în partid, asta pentru că se înscrie în nota generală a superficialităţii politicienilor. Ceea ce nu poate ea depăşi este propriul trecut. Mai exact, noua politiciană Elena Udrea nu o poate îngropa pe "blonda de la Cotroceni". Strădania ei de a construi un personaj care să îl depăşească pe cel căruia i s-au lipit etichete de genul "fecioara din Plescoi", "Udrea - bileţel", dar mai ales "Udrea, omul preşedintelui" nu a fost un succes. De altfel, Elena Udrea nu a făcut niciodată un mister din faptul că este purtătoarea neoficială de cuvânt a preşedintelui, ba din contră, a folosit acest lucru ca pe un mijloc de a accede la putere în partid şi de a aduna procente de popularitate. Aceste legături bolnăvicioase o ţin acum prizonieră. Orice ar face, va fi raportat la episodul "bileţelul roz", la puterea de influenţă pe care o avea din postura de consilieră a celui mai puternic om în stat, la grupurile de interese din jurul soţului Cocoş şi la desele scandaluri provocate prin diferite declaraţii ce păreau dicteuri. Să nu uităm, a fost o perioadă în care, de frica broscuţelor pe care le scăpa în talk-show-uri, liderii PD îi interziseseră să mai apară pe sticlă. Pe de altă parte, de multe ori argumentele frumoasei şi inteligentei Udrea chiar erau logice şi coerente, dar tonul de precupeaţă provoca reacţia adversă, mai ales când în spatele lor se ghicea cu prea mare uşurinţă îndemnul şefului. În partid, Elena Udrea a avut şi are duşmani puternici. Că ei s-au chemat Adriana Săftoiu, Vasile Blaga, Radu Berceanu sau Cezar Preda are mai puţină importanţă. Important este că toţi aceştia o percepeau ca pe un alt fel de Lupească. Toate acestea se răzbună acum. În plus, zvonistica spune că Elenei îi lipseşte arta compromisului, că în relaţiile cu partidul, de la mic la mare, îşi uită graţia şi persuasiunea şi bate tovărăşeşte cu pumnul în masă. În numele şefului. Reacţia filialei Constanţa, plină de o cutezanţă în spatele căreia par a se ascunde tot soiul de manevre (Blaga le neagă, e drept) este semnalul că Udrea nu e dorită. Nici în postura de "reorganizatoare", nici în cea de candidată pe la vreun colegiu aranjat special pentru ea. Faptul că recalcitranţii au trebuit înlăturaţi printr-un puci, nu arată decât că Udrea nu se descurcă de una singură. Are încă nevoie de proptele. Episodul Constanţa poate fi interpretat şi în grila unor disensiuni în faza incipientă cu şeful statului. Nu ar fi de mirare ca, după alegerile locale, uşoara animozitate dintre PD-L şi Băsescu să se fi acutizat. Preşedintele are toate motivele să fie nemulţumit de pierderea Bucureştiului, de eşecul unor baroni trimişi de la centru, de lipsa unor figuri noi şi reformiste, de modul în care începe să se creioneze guvernul din umbră. La rândul lui, PD-L simte că Traian Băsescu nu mai este locomotiva câştigătoare la a cărui remorcă poţi să te îngraşi liniştit în procente.
Privită însă dintr-o perspectivă mai largă, Elena Udrea reprezintă prototipul politicianului de şcoală nouă. Alături de un Victor Ponta, Titus Corlăţean, Livinia Şandru, Bogdan Olteanu şi mulţi, mulţi alţii, ea este doar forma fără fond, umilul executant al ordinelor adevăraţilor politicieni. Tuturor cineva le spune: "să udriţi bine".