* "Bucură-te, Maica neamului creştinesc; Bucură-te, ceea ce pe Dumnezeu cu oamenii ai împreunat; Bucură-te, mieluşeaua care ai născut pe Mielul cel ce a ridicat păcatele lumii." (din Acatistul Maicii Domnului) Mâine, 15 august, ca în fiecare an la această dată, Biserica ortodoxă şi catolică prăznuiesc sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, pentru care credincioşii au ţinut post timp de două săptămâni. În Vechiul Testament, Isaia vorbeşte despre fecioara care va naşte un fiu, pentru ca în Noul Testament să se împlinească proorocirea. Cunoscută în tradiţia populară şi sub denumirea de Sfânta Marie Mare, Adormirea Maicii Domnului nu este altceva decât ridicarea Sfintei Fecioare la cer, anticipând, astfel, învierea celorlalţi creştini. Cu trei zile înainte de a fi mutată de pe pământ, Hristos anunţă acest eveniment. Aici, pe pământ, Fecioara Maria a sprijinit, cu rugăciunile sale, începuturile Bisericii, fiind pentru Biserică modelul credinţei şi al iubirii, prin acceptarea totală a voinţei Tatălui: "Facă-mi-se după voia Domnului." Din cele mai vechi timpuri, Sfânta Fecioară este venerată sub titlul de Născătoare de Dumnezeu, sub a cărei ocrotire credincioşii se roagă la nevoie. Cultul Sfintei Fecioare îşi găseşte expresia în sărbătorile liturgice care îi sunt dedicate: Naşterea Maicii Domnului - 8 septembrie, Intrarea în Biserică a Maicii Domnului - 21 noiembrie, respectiv Adormirea Maicii Domnului. De acolo, din ceruri, Maica Domnului ne veghează ca o mamă, pentru că voia lui Dumnezeu a fost ca Fiul Său să aibă o mamă, care acum este a tuturor creştinilor. Să avem, aşadar, încredere în rugăciunile ei, iar în loc de încheiere, să zicem: Născătoare de Dumnezeu, fiind Maica Vieţii, prin rugăciunile tale, mântuieşte din moarte sufletele noastre.