În fiecare an, la 15 august, creştinii ortodocşi, greco-catolici şi romano-catolici sărbătoresc marele praznic Adormirea Maicii Domnului. Rolul Mariei, prorocit în Vechiul Testament... Evanghelile canonice nu dau prea multe amănunte despre viaţa Fecioarei Maria. Ea este unica fiică a lui Ioachim şi a Anei, care o consacra serviciului religios din templu. Fără a intra în amănunte, pentu o cunoaştere cât mai temeinică a istoriei creştinismului, merită să amintim aici episodul căderii în păcat a primilor părinţi - Adam şi Eva. Este arhicunoscut faptul că această cădere în păcat a atras după sine aşa-numitul păcat originar ce avea să se răsfrângă asupra tuturor urmaşilor lui Adam şi ai Evei. Dar, Dumnezeu, din dragoste pentru fiii Lui, avea să trimită un semn pentru răscumpărarea păcatelor. "Domnul Însuşi vă va da un semn: Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naşte un fiu..." (Isaia 7,14) ... împlinit în Noul Testament Aşadar, prorocii Vechiului Testament, în special Isaia, vorbesc deja despre rolul Mariei, fecioara care va naşte un fiu. În Noul Testament prorocirea se împlineşte în momentul întâlnirii dintre Maria şi îngerul Gavril, trimisul Domnului. "Îngerul a venit la ea şi i-a zis: ?Domnul este cu tine; binecuvântată eşti tu între femei!?" "Nu te teme, Maria, căci ai aflat har la Dumnezeu! Şi iată, vei rămâne însărcinată şi vei naştre un Fiu... El va fi mare şi va fi chemat Fiul Celui Prea Înalt..." (Luca 1,28; 1,30; 1,31,32) Maria, crescută în spiritul credinţei şi ascultării de Dumnezeu, a răspuns astfel: "Iată, roaba Domnului, facă-mi-se după cuvântul tău!" Revenind la semnificaţia sărbătorii de astăzi, sărbătoare cunoscută în tradiţia populară şi sub denumirea de Sfânta Marie Mare, Adormirea Maicii Domnului nu este altceva decât înălţarea Sfintei Fecioare la cer. Înălţarea cu trupul poate avea sensul de glorificare a firii omeneşti. Hristos este cel care îi înalţă trupul la cer. Cu trei zile înainte de a fi înălţată la cer, Iisus Hristos anunţă mutarea ei de pe pământ, unde a sprijinit cu rugăciunile sale începuturile Bisericii. Acolo, în Cer, Maria va continua rolul de mamă, nu numai a lui Hristos, ci a tuturor fiilor lui Dumnezeu, mijlocind, astfel, rugăciunile noastre la Iisus, pentru că cine poate comunica mai bine decât o mamă cu fiul ei? Voia lui Dumnezeu a fost ca Fiul Său să aibă o mamă, care acum e a noastră, a tuturor creştinilor. Maica Domnului ridică apelativul de "mamă" la gradul de sfinţenie. Nimic mai curat, mai dulce, mai sfânt ca numele de mamă. O mamă bună este un înger văzut pe care Dumnezeu l-a pus lângă noi ca să ne sprijine în suferinţe. Acolo unde este mama, e şi familia. Mama aduce dragoste şi căldură, lacrimi şi jertă, iar tatăl aduce puterea. Rolul Mariei faţă de Biserică - înţelegem aici prin Biserică toţi membrii ei, de la clerici la oameni simpli, laici, - este inseparabil de unirea ei cu Hristos. Mai mult, prin acceptarea totală a voinţei Tatălui - "facă-mi-se după voia Domnului -, Fecioara Maria este pentru Biserică modelul credinţei şi al iubirii. Ea a cooperat într-un mod cu totul deosebit la opera Mântuitorului prin ascultare, credinţă, speranţă şi iubire. Viaţa ei a fost fără de păcat şi adormirea ei a fost întru Domnul, pentru că trupul ei s-a înălţat la cer împreună cu sufletul, la slava lui Dumnezeu şi a Fiului său. De atunci şi până astăzi, ea ne veghează zi de zi, gata oricând să nu ne refuze rugăciunile şi să nu ne părăsească în necazuri şi primejdii, dacă o chemăm în ajutor. De aceea, în această zi de 15 august, gândindu-ne cu evlavie la Maica Domnului, o putem vedea ca pe salvatoarea noastră. Cultul Sfintei Fecioare Încă de la început trebuie să specificăm că acest cult este cu totul aparte, diferind în mod esenţial de cultul de adoraţie care i se aduce tatălui, Fiului şi Sfântului Duh. Cel mult, este vorba de un cult de veneraţie. Cultul Sfintei Fecioare îşi găseşte expresia în sărbătorile liturgice dedicate Născătoarei de Dumnezeu: Adormirea Maicii Domnului, sărbătorită astăzi, Naşterea Maicii Domnului, celebrată la 8 septembrie - cunoscută fiind şi cu numele de Maria Mică -, şi Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, pe care creştinii o sărbătoresc la 21 noiembrie. Din cele mai vechi timpuri, Sfânta Fecioară e venerată sub titlul de Născătoare de Dumnezeu, sub a cărui ocrotire credincioşii se roagă necontenit. "Mă vor ferici toate neamurile" (Luca 1,48), avea să spună Fecioara Maria, prefaţând astfel evlavia Bisericii faţă de ea. Sigur, această veneraţie a Sfintei Fecioare diferă de la un cult la altul, după cum diferă şi felul în care i se adresează Preasfânta, Preacurata, Îndurerata, Mireasa, pururea Fecioară. Biserică catolică, de exemplu, îi acordă Sfintei Fecioare lunile mai şi octombrie, luni în care se fac rugăciuni către Preasfinta Născătoare de Dumnezeu. În loc de încheiere, să zicem cu toţii într-un gând, asemeni Troparului sărbătorii de astăzi: "Întru naştere fecioaria ai păzit, întru adormire lumea nu ai părăsit, Născătoare de Dumnezeu; mutatu-te-ai la viaţă, fiind Maica Vieţii, şi prin rugăciunile tale mântuieşte din moarte sufletele noastre.