Sărbătorirea Botezului Domnului se mai numeşte cu un termen grecesc şi Epifanie, adică "Arătarea Domnului", pentru că acum Domnul se arată prima dată în public, gata de a îndeplini misiunea pentru care a fost trimis de către Tatăl. Văzându-L Ioan, cel care boteza, în Iordan, pe toţi cei care veneau din Ierusalim şi din toată Iudeea, L-a vestit şi el şi L-a arătat lumii ca fiind "Mielul lui Dumnezeu ce ridică păcatele lumii" (In.1,29). Dar, la Bobotează, nu numai Fiul cel Unul Născut s-a arătat, ci şi celelalte două Persoane treimice şi-au dezvăluit în chip desluşit existenţa. "Deschiderea cerului" de care ne vorbeşte Sfânta Evanghelie (Mt.3,17) tocmai lucrul acesta îl sugerează, anume că taina cea mai presus de minte şi de cuvânt a Treimii devine acum cunoscută, bineînţeles atât cât este cu putinţă creaturii să o cunoască. Cât despre acest botez pe care îl practica Ioan, se ştie că nu era identic cu Botezul pe care îl va institui Domnul după Învierea Sa din morţi. Chiar Sfântul va recunoaşte că între cele două Botezuri există o diferenţă fundamentală, spunând: "Eu unul vă botez cu apă, spre pocainţă, dar Cel ce vine după mine... vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc" (Mt.1,11). Ca trimis al Tatălui, să pregătească şi să anunţe venirea Fiului în lume, Ioan îi îndemna pe oameni să se facă vrednici de această minunată arătare. Predica lui era pe cât de scurtă, pe atât de fermă şi de desluşită: "Pocăiţi-vă, că s-a apropiat împărăţia cerurilor" (Mt.3,2). Botezul lui Ioan era unul pregătitor. Abia Botezul pe care-l va institui Hristos Domnul va fi Botez mântuitor. Ioan boteza în numele său şi din propria sa iniţiativă. Botezul creştin, Taina Sfântului Botez urma să fie administrată de o poruncă cu trimitere către toată lumea şi să fie făcut în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh. "În numele" vrea să însemne "cu puterea Tatălui, a Fiului şi a Sfântului Duh", deci cu putere dumnezeiască şi cu efecte pe măsură. Ultimul testament pe care l-a lăsat Mântuitorul Apostolilor Săi, înainte de Înălţarea Sa la cer, tocmai acesta a fost, să meargă în toata lumea şi să împărtăşească acest Botez tuturor popoarelor, învăţându-le să păzească toate câte a poruncit El, adică toată Evanghelia (Mt.28,19). Apostolii au primit ca pe o poruncă dumnezeiească această poruncă a Domnului, şi, începând de la Ierusalim, au plecat în toată lumea, botezând neamurile şi făcând să crească şi să se întărească Biserica, al cărui Cap este Mântuitorul Hristos.