Dumnezeul cel întrupat, Iisus Hristos, nu ne spune că cei chemaţi la dumnezeiasca misiune e suficient să înveţe numai o parte din învăţătura Sa sau numai ceea ce le convine. Sfântul Apostol Pavel îl îndeamnă în mod special pe Timotei: "Propovăduieşte cuvântul, stăruie cu timp şi fără timp, mustră, ceartă, îndeamnă, întru toată îndelunga-răbdare şi întru toată învăţătura că va veni vremea când nu vor mai suferi învăţătura cea sănătoasă, ci după poftele lor îşi vor îngrămădi învăţători să le răsfeţe auzul şi auzul şi-l vor întoarce de la adevăr şi către basme se vor abate. Tu însă fii treaz întru toate; îndură necazul; fă lucrare de evanghelist; slujba ta fă-o deplin."( 2 Tim. 4, 2-5). În legătură cu această temă specială, privind vestirea corectă a Evangheliei lui Hristos, există un număr impresionant de îndemnuri, parte în Noul Testament, şi desigur nenumărate în scrierile Sfinţilor Părinţi. Cine se abate de la "dreapta Predanie a întregii Biserici" acela greşeşte faţă de Hristos, fiindcă Biserica este "extinderea trupului transfigurat şi aflat în formă de jertfă perpetuă printre cei care au acelaşi crez, aceeaşi viaţă religioasă şi liturgică şi călătoresc în aceeaşi corabie spre Împărăţia lui Dumnezeu. Problema calendarului este, din nefericire, o piatră de poticnire pentru creştinismul anilor noştri. Îndreptarea acestuia nu este un moft al unei părţi din Biserică, ci opera Eclesiei dreptmăritoare în întregimea ei. Facem această precizare deoarece Biserica Ortodoxă nu a luat niciodată hotărâri pripite şi singulare, ci aceasta, constituită valid din toate treptele ierarhice (episcopi-preoţi-diaconi) şi poporul dreptcredincios, s-a pus prin reprezentanţii ei sub adumbrirea Sfântului Duh, iar prin rugăciune, post şi meditaţie îndelungată, au găsit formule distilate în mod teandric, fără echivoc, pentru întreaga Biserică, privind păstrarea nealterată a învăţăturilor acesteia. În anul 1923, constatându-se că vechiul calendar iulian, întocmit de către Iulian Sosigene în anul 44 î. Hr., rămânea în urmă cu 13 zile, s-au întrunit la Constantinopol, într-un Sinod, reprezentanţii tuturor Bisericilor Ortodoxe. Acolo, fiind adunată întreaga Biserică Ortodoxă, sinodalii s-au pus sub oblăduirea Sfântului Duh şi cu toată frica de Dumnezeu s-au rugat ca hotărârea lor să fie în acord cu Duhul Sfânt, conform uzanţei la toate Sinoadele ecumenice: "Părutu-s-a Duhului Sfânt şi nouă..."(FA.15, 28). Aşa, echinocţiul de primăvară a fost adus de la 8 la 21 martie, potrivit canoanelor Bisericii primare (Sinodul I ecumenic) şi rânduielilor Sfinţilor Părinţi. Hotărârea a fost acceptată de toate Bisericile Ortodoxe, care au luat parte la Sinod, urmând ca fiecare să facă îndreptarea calendarului când va găsi potrivit acest lucru. Aşa, pe rând, Patriarhia Alexandriei, Patriarhia Antiohiei şi, în anul 1924, în octombrie, a îndreptat calendarul şi Biserica Ortodoxă Română, socotind ziua de 1 octombrie drept 14 octombrie, devansând cele 13 zile cu care a rămas în urmă calendarul iulian. Sfintele Paşti Biserica Ortodoxă Română le serbează odată cu creştinii din alte Biserici care nu au trecut la îndreptarea calendarului pentru unitatea şi pacea Bisericilor Ortodoxe.
Din nefericire, problema calendarului a generat multe animozităţi şi o separare de Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române a celor care nu recunosc îndreptarea calendarului. Aceştia au ieşit de sub ascultarea Bisericii, constituindu-se în episcopii şi mitropolii separate. A refuza slujirea şi împărtăşirea dintr-un potir cu episcopii şi preoţii din Biserica trecută la îndreptarea calendarului înseamnă ură, mândrie, răzvrătire şi lipsă de smerenie. A huli şi a defăima episcopii, mitropoliţii şi pe patriarhii adunaţi într-un Sinod duc la sfâşierea cămăşii lui Hristos. Proliferarea urii, legată de problema calendarului, conjugată cu ura celor certaţi cu buna rânduială şi folosirea acesteia pentru şantaj, precum şi pentru interesele personale meschine, toate înveşmântate într-o mândrie diabolică, sfâşie şi mai rău cămaşa lui Hristos. Ceea ce nu au îndrăznit să facă ostaşii păgâni cu cămaşa Fiului lui Dumnezeu, sub Cruce, îndrăznesc să facă acum creştinii, urmaşii Sfântului Apostol Andrei. Până când, oare...?!