Mii de credincioşi ortodocşi şi greco-catolici au luat sâmbătă noaptea „lumină din lumină” de Sfintele Paşti din bisericile orădene. În Piața Unirii, lumea a început să strângă în fața Bisericii cu Lună de la 11.30. Femei cu copii mici de mână, tineri în haine închise la culoare, vârstnici cu lumânări.

Pe orădenii care au mers la Catedrala „Adormirea Maicii Domnului” și Catedrala Greco-Catolică „Sfântul Nicolae” să ia lumină i-a întâmpinat o Piață a Unirii plină de drapele tricolore, dar în centru era cam întunecată. La terasele de pe Vasile Alecsandri încă mai erau clienți, strada fiind însă plină cu credincioși care se îndreptau spre cele două biserici. Slujbele se auzeau de la ambele lăcașe de cult. În răcoarea nopții, oamenii erau în general tăcuți și gânditori. Doar micuții mai spărgeau sobrietatea, doi dintre ei reușind să ajungă, din mulțime, lângă altarul amplasat în fața statuii Episcopului Roman Ciorogariu. Au fost repede recuperați de părinți. Până la ora 23.58, se umpluse tot spațiul din fața Bisericii cu Lună. La ieșirea soborului de preoți care a împărțit lumină, credincioșii nu s-au înghesuit. Și-au așteptat cuminți rândul și apoi au dăruit celorlalți lumina pe care o luaseră de la preoți. Lumânarea este simbolul Învierii, al biruinței vieții asupra morții și a luminii lui Hristos asupra întunericului păcatului. A urmat apoi ritualul de înconjurare de trei ori a bisericii, cifra trei reprezentând cele trei zile petrecute de Hristos în mormânt. Intrarea în biserică a simbolizat deschiderea cerurilor şi învierea celui care s-a sacrificat pentru oameni. Cu candele şi cu smerenie, credincioşii au ascultat slujba de Înviere, iar la final, au luat paşte, simbolizând trupul şi sângele Domnului. Întorşi acasă, cei care au postit s-au putut bucura de bucatele alese pregătite pentru această sărbătoare.

„Deschideţi-vă, voi, porţi veşnice şi vă deschideţi, porţi veşnice, să intre Împăratul Măririi!”, porunceşte de trei ori preotul paroh bătând cu crucea în uşile enorme ale catedralei. Şi porţile se deschid...

După relatarea din Evanghelia după Ioan, printre primii martori ai Învierii Domnului sunt „Petru şi pe celălalt ucenic” (Io 20, 3). „Cei doi alergau împreună” (cf. Io 20, 4), deoarece Maria Magdalena le-a spus înspăimântată că „au luat pe Domnul din mormânt şi noi nu ştim unde L-au pus” (cf. Io 20, 2). „Celălalt ucenic”, fiind mai tânăr, alerga mai repede „a sosit cel dintâi la mormânt” şi, „aplecându-se, a văzut giulgiurile puse jos, dar n-a intrat”, ci a aşteptat până când „a sosit şi Simon-Petru, urmând după el, şi a intrat în mormânt şi a văzut giulgiurile puse jos, iar mahrama, care fusese pe capul Lui, nu era pusă împreună cu giulgiurile, ci înfăşurată, la o parte, într-un loc. Atunci a intrat şi celălalt ucenic care sosise întâi la mormânt, şi a văzut şi a crezut” (cf. Io. 20, 6-8). „Celălalt ucenic pe care-l iubea Isus” (Io. 20, 2) este Sfântul Ioan Evanghelistul care, împreună cu Simon-Petru, după ce văd mormântul gol, cred în Înviere şi o propovăduiesc primii.

De sâmbătă, credincioșii au intrat în Săptămâna Luminată care este începutul unei perioade de sărbătoare care se termină după cincizeci de zile de la Paști, la Pogorârea Sfântului Duh (Rusaliile). Conform unei tradiţii populare, în această perioadă, Raiul este deschis, iar cei adormiţi sunt primiţi în Rai, indiferent de păcatele pe care le-au făcut de-a lungul vieţii. Pentru creştinii greco-catolici această perioadă simbolizează victoria. Credincioşii ortodocşi şi greco-catolici nu ţin post până duminică, iar tradiţia spune că, după cel mai lung post de peste an, urmează cea mai puţin restrictivă săptămână pentru creştini. În Săptămâna Luminată, preoţii poartă veşminte albe sau luminoase, iar uşile altarului rămân deschise, nu se fac metanii şi nu se îngenunchează. Marți, în Săptămâna Luminată, oamenii nu ar trebui să lucreze.